Analiza complexă a osteotomiei tibiale înalte

9789733908258

Scopul acestei lucrări este de a face o analiză amplă a osteotomiei tibiale înalte de deschidere – metodă extrem de utilă, cu rezultate promițătoare – pe un lot de semnificativ statistic, format din pacienți operați în Spitalul clinic de ortopedie Foișor.

Autor: Calin Dragosloveanu, Stefan Cristea, Cristian Ioan Stoica, Serban Dragosloveanu, Bogdan Cretu
Editura: Medicala
Anul aparitiei: 2017
Nr. Pag: 218
Limba: Romana
Disciplină: Medicina
Format: 16X28 cm
Vârstă: +18 ani
in stoc
117.60 lei
+

Descriere



INTRODUCERE


Osteotomia tibiala reprezinta o interventie chirurgicala importanta pentru tratamentul artrozei incipiente a genunchiului. Dezvoltarea osteotomiei ca si tehnica chirurgicala a inceput in secolul XIX, odata cu dezvoltarea anestezicelor, metodelor de hemostaza si principiului de antisepsie. Odata cu aparitia radiologiei, indicatiile osteotomiei tibiale inalte s-au schimbat.
Prima osteotomie a fost realizata in secolul XlX, iar popularitatea acestei interventii chirurgicale a crescut in 1950 odata cu publicatiile lui Jackson, Waugh sau Coventry. Osteotomia tibiala inalta , cu precadere de inchidere, a devenit tratamentul chirurgical standard pentru artroza unicompartimentala a genunchiului. In timp ce Jackson efectua osteotomia distala de tuberozitate tibiala. Coventry a popularizat metoda osteotomiei tibiale de inchidere proximala si stabilizare cu scoabe metalice.
Prima osteotomie tibiala de deschidere a fost descrisa de Lexer in 1931 si Brett in 1935 pentru pacienti cu genul recurvatum. Metodele de stabilizare ale osteotomiei erau imobilizarea ghipsata si uneori scoabele metalice. Prima publicaie cu o raportare pe o serie largita de pacienti a aparut in 1987 (Hemigou). Hemigou prezenta osteotomia sub forma unei interventii chirurgicale complexe, care presupunea investigatii preoperatorii, un planning riguros, o metoda de calcul a corectiei, precum si o buna metoda de stabilizare.
La inceputul anilor '90, importanta osteotomiilor a scazut datorita succesului artroplastiei de genunchi. Cu toate acestea odata cu dezvoltarea unor noi metode de stabilizare, in special placile cu stabilizare angulara, osteotomia de deschidere a inceput sa fie reutilizata, in special pentru pacientul tanar cu nartroza incipienta.
Sisteme precum placa Tomofix au fost propuse, fiind bazate pe principiul fixatorului intern cu stabilitate angulara a suruburilor, permitand astfel efectuarea unei osteotomii tibiale de deschidere fara aport de grefa din creasta iliacă sau ic de ciment. Exista deja studii care promoveaza capacitatea excelenta de fixare a acestui sistem.
Odata cu aparitia acestor noi materiale, cat si cu perfectionarea tehnicilor clasice, osteotomia tibiala inalta de deschidere a devenit favorita in fata celei de inchidere, fiind mai uşor de efectuat si mai precisa. Metoda necesita o durata operatorie efectiva mai mica, nu implica riscul lezarii nervului peronier si pastreaza mai bine stocul osos in vederea artroplastiei viitoare.
Istoria osteotomiei ne invata ca uneori tehnicile din trecut nu trebuie uitate, pentru ca in multe aspecte cunostintele si tehnicile predecesorilor sunt valoroase, este de datoria noastra sa le dezvoltam si sa le adaptam cerintelor moderne pentru evitarea erorilor.
Scopul acestei lucrari este de a face o analiza ampla a osteotomiei tibiale inalte de deschidere, pe un lot semnificativ statistic, format din pacienti operati in Spitalul Clinic de Ortopedie Foisor. Consider ca osteotomia este o metoda extrem de utila pentru temporizarea artroplastiei de genunchi si este un tratament pe termen cel putin mediu al artrozei de genunchi, avand rezultate promitatoare.
Actualizarea indicatiilor operatorii in cazul pacientului modern, optimizarea planningului preoperator, analiza influentei osteotomiei asupra biomecanicii genunchiului, evaluarea efectului osteotomiei in cazul pacientilor cu disfunctii metabolice, introducerea artroscopiei ca metoda adjuvanta, cat si testarea unor noi dispozitive ce inlocuiesc icul de ciment sau os sunt doar cateva din subiectele abordate in aceasta lucrare.


CUPRINS


Prefata

PARTEA GENERALA
1. INTRODUCERE
2. ANATOMI ARTICULATlEI GENUNCHIULUI
3. BIOMECANICA ARTICULATIEI GENUNCHIULUI
4. AXELE FIZIOLOGICE ALE MEMBRULUI INFERIOR
5. GONARTROZA
6. ETIOLOGIA DIFORMITATILOR
7. INDICATllLE OPERATORII PENTRU OSTEOTOMIA TIBIALA INALTA
8. PLANNING PREOPERATOR
9. TEHNICI CHIRURGICALE SI METODE DE FIXARE INTRAOPERATORIE
10. COMPLJCATII POSTOPERATORII
PARTEA SPECIALA
1. OSTEOTOMIA TIBIALA INALTA. REZULTATE GENERALE
2. OBEZITATEA, FACTOR DE PROGNOSTIC PENTRU OSTEOTOPIA TIBIALA INALTA
3. OSTEOTOMIA TIBIALA INALTA SI VARSTA PACIENTULUI.
4. DIFLUENŢA ARTROSCOPIEl ASUPRA PROGNOSTICULUI OSTEOTOMIEI TIBIALE INALTE
5. PREZENTARE DE CAZ: Osteotomia tibiala inalta de deschidere cu ic de ciment si ligamentoplastia ligamentului incrucişat anterior in aceeasi sedinta
6. DIABETUL SI OSTEOTOMIA TIBlALA INALTA
7. UN NOU DISPOZITIV DE MENTINERE SI FIXARE A OSTEOTOMIEI TIBIALE INALTE DE DESCHIDERE.
8. CONCLUZII GENERALE SI APLICABILITATE PRACTICA