Descriere
Dintre marile nume ale literaturii americane, cel dintai intrat in aria literaturii universale a fost EdgarAllan Poe. El se numara printre primii scriitori din lumea noua receptati masiv pe batranul continent, si pretuirea lui a fost de un ordin mult asemanator aceleia harazite de Europa germanului E.T.A. Hoffmann. Ceea ce l-a impus in randurile unui anumit public a fost nu arta sa complexa si complicata, nu viziunea lui atat de amestecata asupra lumii, tinand deopotriva de un fel de nationalism analitic iluminist si de o sete de cunoastere si de sinteza romantica, mestesugul poetic stralucit, ci continutul sumbru, senzational al operei, inrudita de aproape cu romanul ,,negru", ,,gotic" englez de la sfarsitul secolului al VIII-lea si cu unele filoane ale romantismului tenebros german, din acelea care il influenteaza si pe S.T. Coleridge, romanticul englez, la vremea lui.Cand, cu multi ani in urma, spuneai Edgar Poe, te gandeai de indata la Crimele din Rue Morgue, Misterul Mariei Roget, la Masca Mortii Rosii si la alte cateva lucrari care, la o prima privire, neavizata, creau o imagine mutilata- cam de autor de romane politist - marelui poet, povestitor si nuvelist de limba engleza. Nimeni nu poate contesta, fireste, existenta acestei laturi in opera lui Poe, dar ea nu constituie decat un aspect, unul singur, intr-un complex foarte vast artistic determinat de atatea conditii speciale din viata exterioara si launtrica.Impunandu-se si el parca neinduratoarei legi de arama a existentelor romantice, Poe a trait destul de putin (40 de ani)si a suferit foarte mult, s-a gasit in conflict cu lumea si a cautat satisfactii compensatorii si raspunsuri la marea lui sete de cunoastere in arta, unde a compus un univers alcatuit din cele mai indraznete faze ale fanteziei si din cele mai marunte si exacte detalii ale realului, analizate si disecate cu o pasiune si o atentie demne de un om de stiinta.S-a nascut la 19 ianuarie 1809, la Boston, din parinti saraci si fiziceste debili, actori de teatru cu existenta grea si nesigura, care au murit curand dupa ce au dat viata odraslei lor celei de-a treia (dupa William Henry si Rosalie). Adoptarea lui Edgar de catre o instarita familie de negustori scotieni din Richmond (Virginia), familia John Allan, a parut sa dea orfanului o continuare de viata mai luminoasa. Intr-adevar, o invatatura dobandita in scoli cu prestigiu din America si din Anglia (intre 1815 si 1820) si-a format destul de timpuriu gustul pentru literatura si stiinta. Dar la intrarea in Universitatea din Charlotteville (Virginia) in februarie 1826, ies la iveala grave neintelegeri intre el si familia adoptiva atunci cand Allan refuza sa plateasca datoriile facute de Poe pentru instalare si cheltuieli de reprezentare in general, dar si la jocul de carti, unde incercase sa castige sumele de care avea nevoie si pierduse enorm.Intre timp, se indragotise de o tanara, Sarah Elmira Royster, spre si mai marea nemultumire a familiei Allan. Dar logodna, ia sfarsit datorita interventiei parintilor fetei.Ruptura se produce in 1827, cand, spre a-si castiga intr-un fel oarecare existent tanarul pleaca la Boston si se inroleaza ca simplu soldat in armata americana.In acelasi an·izbuteste sa convinga un editor sa-i publice cateva productii poetice in volumul Tamerlane and Other Poems (Tamerlane si alte poeme), care nu trezeste nici interesul publicului, nici al criticilor. E interesanta reactia lui Edgar Poe fata, de aceasta stare umilitoare, cu totul nepotrivita fiintei lui, si in care a ramas vreme de doi ani. El n-a pomenit nicaieri in paginile autobiografice despre acest interludiu militar, ci I-a inlocuit cu relatari ale unei inchipuite expeditii pe continentul european si in care ar fi jucat un rol byronian in lupta pentru eliberarea popoarelor. Dupa moartea doamnei Allan, Poe este eliberat din armata, si reconcilierea vremelnica cu tatal adoptiv aduce intrarea lui, in 1830, la Academia Militara din West Point. In 1829 ii aparuse la Baltimore un al doilea volum de versuri, Al Aaraaf, Tamerlane and Minor Poems (Al Aaraaf.Tamerlan si poeme marunte), primit de data aceasta cu oarecare bunavointa de critica.John Allen, recasatorindu-se si avand si doi copii, ii refuza de acum incolo orice subsidiu lui Poe, facand astfel imposibila ramanerea acestuia la West Point. Atunci tanarul procedeaza in asa fel incat sa fie eliminat din scoala pentru incalcarea strictelor reguli de disciplina ale institutiei, in 1831. Pleaca apoi la New York, unde scoate un nou volum de versuri, Poems (Poeme, 1831). Viata lui a atins, se pare, in cei doi ani care au urmat si despre care vorbesc prea putine date, cele mai amare drojdii ale mizeriei si suferintei. In orice caz, a trait in Baltimore - New York in preajma familiei Clemm, inrudita cu el, incercand in zadar sa obtina un modest post de profesor, luand parte la concursuri literare organizate de reviste si scriind probabil foarte mult, deoarece, de pilda,in cursul anului 1832, ii apar, nesemnate, in revista ,,Philadelphia Saturday Courier", nu mai putin de cinci povestiri. Nemaiputand indura mizeria, in 1833, ii scrie lui John Allan: ,,Fara prieteni prin fara posibilitatea de a obtine o slujba, pier, pur si simplu, pier din lipsa de ajutor. Si doar nu sunt lenes, nici dedat vreunui viciu, nici n-am savarsit nici o jignire impotriva societatii care sa ma faca sa merit o soarta atat de aspra. Pentru numele lui Dumnezeu, ai mila de mine si scapa-ma de la ruina.Deznadejdea acestor cuvinte duce cu gandul la intuneric si tristete, la singuratatea atatora dintre operele lui Poe, care s-au nascut in aceste atat de sumbre imprejurari.Dar durerea cuvintelor n-a gasit nici un rasunet in John Allan, care, murind in anul viitor, 1834,nici macar nu l-a pomenit pe Edgar Poe in testamentul sau. Un prieten mai varstnic insa, avocat si literat, care apreciase talentul tanarului scriitor, fiind membru in juriul ce-i decernase un premiu al revistei ,,Baltimore Saturday Visitor" pentru povestirea Manuscris gasit intr-o sticla, l-a ajutat si mai departe, numindu·l in vara anului 1835 redactor al revistei ,,Southern Literary Messenger" din Richmond. ln paginile acestei reviste, pe care a condus-o mai putin de un an (pana in luna ianuarie 1836), Poe a publicat cateva povestiri, printre care si indrazneata Hans Phaall, povestiri care au atras atentia publicului asupra talentatului scriitor. Pe de alta parte, aici si-a incercat, si priceperea de critic remarcabila, descoperind talente si fixandu-si opiniile cu privire la arta.Casatoria, in mai 1836, cu verisoara sa, Virginia Clemm, a insemnat o noua serie de dificultati in viata lui Poe. Grija intretinerii unei familii, apartamentele foarte mici (un redactor la o revista nu primea mai mult de zece dolari pe saptamana), nesiguranta unei vieti duse de azi pe maine nu erau facute sa-I sporeasca linistea si sa-i ajute facultatile creatoare. Din februarie 1837, cand pleaca la New York, incepe pentru Poe o perioada de nestatornicie, in care va trece prin marile orase americane Baltimore, Philadelphia si iar New York, lucrand la diverse reviste si publicatii. In1838, inainte de a pleca la Philadephia, da la iveala una dintre operele sale cele mai de seama, The Narrative of Arthur Gordon Pym of Vantucket (Aventurile lui Arthur Gordon Pym din Nantucker). In marele oras cu oarecare traditii editoriale in acele inceputuri de cultura americana, el isi continua (incepand din iulie 1839) activitatea de ziarist la revista ,,Gentleman's Magazine", destulde gustata in randurile publicului. Raporturile sale cu Burton, proprietarul revistei, erau satisfacatoare; dar Poe dorea, pare-se, sa aiba o revista proprie. Si dupa ce publica, in ,,Gentleman's Magazine", William Wilson, Prabusirea casei Usher si alte cateva scurte povestiri, in iunie 1840 paraseste revista. Spre sfarsitul anului 1839 daduse la lumina primele sale volume de proza, Tales of the Grotesque and Arabesque (Povestiri groresti si extraordinare), insumand remarcabile povestiri. Nadejdea ca va putea obtine castiguri care sa-l ajute sa duca o viata mai putin chinuita de lipsuri a fost dezamagitoare: editorii nu i-au dat nici un ban, ci i-au oferit doar exemplarele de autor.Deceptia lui Poe a fost cu atat mai mare cu cat Virginia, sotia lui, bolnava de tuberculoza, avea nevoie de ingrijiri speciale. Or, el abia-i putea asigura o existenta mizera. De aceea, in familie a trait intotdeauna sub impresia ca ar avea o situatie de inferioritate si ca adevaratul cap al gospodariei ar fi doamna Clemm, mama Virginiei. Desi insufletit de dorita arzatoare de a avea propria sa publicatie, se vede silit sa lucreze si mai departe in slujba altora, ocupandu-se, ca director sau redactor, cand de o revista, cand de alta. Asa s-a intamplat, de pilda, cu ,,Graham s Magazine", la care a lucrat din aprilie 1841 pana in mai. Acum Poe intra in faza deplinei sale maturitati creatoare, arta lui desavarsindu-se cu fiece lucrare care apare, acum publica: Crimele din Rue, O pogorare in Maelstrom, Masca Mortii Rosii, Misterul Mariei Roget.Cu carabusul de aur castiga un premiu acordat de un ziar din Philadelphia, ,,Dollar Newspaper". Urmeaza Hruba si pendulul, Inima care-si spune taina, Pisica neagra (The Black Cat), scrise intr-un ritm atat de sustinut ca succesiune si intr-o proza atat de frumoasa, incat nu poti sa-ti inchipui decat cu oarecare dificultate ca autorul lor traia o existenta ingrozitor de chinuita si ca incepuse sa recurga la opiu si la alcool pentru a-si biciui impulsurile creatoare ce amenintau sa se istoveasca. Mutarea definitiva la New York in 1844 nu a intrerupt relatiile lui cu celelalte orase americane, unde se aflau reviste mai mult sau mai putin obscure, pentru care scria.Publicarea poemului Corbul (1845) marcheaza un moment de vilva in opinia publica, un moment de fixare, totusi, a valorii scriitorului, care isi ducea mai departe, cu aceeasi tristete, cu aceeasi lipsa de satisfactie, munca zilnica. In luna martie a aceluiasi an scoate ,,Broadway Journal", care isi inceteaza aparitia in ianuarie 1846.Moartea Virginiei, la 20 ianuarie 1847, zdruncina definitiv sanatatea, si asa destul de precara, a poetului si-l arunca in crize de deznadejde sumbra. Asta nu-I opreste insa, doritor de afectiune cum era, de la noi legaturi sentimentale, de pe urma carora poezia lui s-a imbogatit cu piese de mare calitate. Se reintalneste cu fosta lui logodnica, Sarah Elmira Royster, acum vaduva Shelton, apoi e gata chiar sa se insoare cu o damna Richmond. Imprejurarile mortii lui survenita pe neasteptate la 7 octumbrie 1849, in Baltimore, sunt si acum, cu toate investigatiile biografilor, destul de neexplicabile. Chiar sosirea in aceasta localitate a ramas pusa pe socoteala unei greseli in alegerea trenului. In orice caz, marele poet american a murit singur, intr-un spital oarecare din Baltimore. E un sfarsit a carui tristete seamana cu aceea a intregii sale vieti, cu singuratatea si cu neintelegerea care I-au inconjurat in truda si lupta lui fara ragaz.Autoportretul si I-a facut, ca mai toti romanticii, in numeroase opere, intrupand in el cam tot ceea ce gandea despre sine ca erou romantic, nu lipsit de oarecare poza, de oarecare ingrosari. Poe se descrie pe sine si in ipostaza lui Roderick Usher din Prabusirea casei Usher.,,Mai intai culoarea cadaverica a fetei; apoi ochi mari, stravezii si fara, seaman de luminosi; buze cam subtiri si foarte pale, dar minunat de frumos arcuite; un nas subtirel si coroiat, de tip ebraic, dar cu narile din cale-afara de dilatate pentru o astfel de croiala, si barbia fin rotunjita, dar care, prin lipsa ei de iesind, trada slabiciune sufleteasca; in sfarsit, parul mai molatic si mai subtire decat firul de paianjen; si toate aceste trasaturi, adaugate la o, nemaipomenita amploare a fruntii, alcatuiau o infatiare de neuitat".Nobletea infatisarii lui Poe era sporita de armonia trupului, frumos lucrat in anii adolescentei sportive, dar ruinat cu trecerea vremii de suferinta, de lipsuri, de alcool si opiate. Omul a intrat in viata sub semnul nefericirii individuale, generata de grelele, strivitoarele conditii ale existentei sale. Ramas devreme orfan, cules de capricioasa filantropie, de altfel de scurta durata, a lui John Allan si pregatit pentru o viata de om avut, bucurandu-se de o sensibilitate ascutita si de singurul privilegiu al unei solide culturi clasice si moderne, Edgar Poe a fost aruncat la voia intamplarii intr-o lume pe care nu era in masura s-o infrunte, pe care n-a inteles-o si careia a refuzat sa i se supuna, ca un razvratit romantic ce a fost. Mai intai soldat fara vocatie, visandu-se luptator ca Byron pentru libertatea Greciei, apoi ziarist la mediocre reviste de provincie, silit sa scrie, adesea pentru gustul indoielnic al unui public filistin, bucati senzationale, Poe a suferit toate umilintele, toate mizeriile. Nu pentru ca nu i s-ar fi oferit prilejul de a iesi din viata obscura pe care o ducea, ci pentru ca a refuzat constant, se pare, compromisul. Biografii si criticii operei sale amintesc, de pilda, doua intamplari semnificative.
O data trebuia sa apara in fata unei audiente selecte din aristocraticul oras Boston, pe care urma s-o epateze cu originalitatea unui nou poem, in loc sa citeasca insa noutatea fagaduita, poetul s-a multumit sa mormaie plictisit doua poezii mai vechi, Al Aaraaf si Corbul. Dupa aceea s-a intors la New York si a mai si scris ca le-a dat exact atata cat meritau. Si, am indraznit sa adaugam, mult mai mult decat meritau.Alta data, cativa prieteni aranjasera primirea lui de catre presedintele Statelor Unite ale Americii, Tyler, in scopul obtinerii unei oarecare slujbe de stat. Drept care Poe a venit la Washington, dar beat si prost imbracat.Amicii sai,disperati, fireste, I-au suit in tren si I-au trimis inapoi la Philadelphia.Sunt numai doua pilde, nu de indaratnicie, ci de fronda, de neconformism, de rezistenta la legile conventionale ale unei societati in care nu s-a putut integra din pricina nedreptatii si a uraciunii care o stapanea.In schimb, artistul din el, romanticul, si-a construit un univers propriu, in care sa evadeze, in care sa se simta mai sigur, mai acasa cu fantezia si inteligenta lui decat in incertitudinea si umilinta vietii lui exterioare. Astfel, geniul lui Poe si-a luat revansa in arta pentru neimplinirea pe care a insemnat-o viata lui, alcatuita dintr-o serie neintrerupta de esecuri. Atitudinea lui este aceea a multor romantici. Ca si ei, Poe s-a refugiat intr-o lume a fanteziei. Adevarat e ca I-au ajutat la aceasta, pe de o parte, o fireasca inclinatie, foarte puternica, spre visare, iar pe de alta, hranirea neincetata, in cadrul impresionantei sale culture universale, cu metafizica germana, de la Kant la Fichte, Schelling si Hegel. Aceasta imbibare de filosofie idealista germana s-a mai produs si la alti poeti romantici din alte tari europene, la Coleridge sau la Eminescu, dand o turnura caracteristica spiritului lor, asemanatoare, in parte, cu aceea a lui Poe.De altfel, Coteridge, pe langa Schelling, a lasat urmele cele mai adanci in operele de tinerete ale scriitorului american. S-a mai adaugat la Poe si influenta folclorului negru, cunoscut prin intermediul dadacelor si al slujitorilor pe care i-a avut in copilaria si adolescenta petrecute in Virginia, stat sudic; unde, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, sclavia neagra era in floare. Deosebit de original, abordand in imagini pitoresti, acest folclor vehicula insasi un fabulos specific, sumbru, cu demoni si stafii, cu magie si atmosfera de groaza.Pe de alta parte, nu poate fi trecuta cu vederea in strucrura de scriitor a lui Poe, inraurirea unui anumit gust al publicului care citea revistele literare ale vremii si la care Poe colabora. Hranit cu literatura romantica europeana, mai buna sau mai proasta, obisnuit cu o anumita atmosfera creata de aceasta literatura, dar si obisnuit, de anumite imprejurari special de viata, sa guste senzationalul, publicl american, burghez si mic-burghez, caruia i se adresau in cea mai mare masura revistele de tipul mai sus mentionat, capatase gustul bizarului, al eroilor neobinuiti, al intamplarii exceptionale. Pentru ca sa cunoasca succesul, revistele trebuiau sa faca loc in paginile lor unor povestiri cit mai tenebroase, cat mai iesite din comun, cat mai excentrice. Poe insusi ne informeaza despre necesitatile de acest soi ale revistelor care publicau frecvent traduceri din romanticii germani (Ludwig Tieck, E.T.A. Hoffmann, cu povestirile sale fantastice, si altii), mai ales mostre produse de urmasii lor din occidentul european.In schita How to Write a ,,Blackwood" Article(Cum se scrie un articol pentru revista ,,Blackwood”), publicata in noiembrie 1838, Poe ia in deradere povestirile senzationale cu succes de public, dintre care cele mai bine cotate sunt bizareriile sau intensitatile, cum le numeste el. Scriitorul imagineaza o intrevedere intre directorul revistei, dr. Blackwood, care recomanda retele de subiecte si stiluri, si o colaboratoare ridicola, signora Psyche Zenobia, care asculta cu sfintenie prescriptiile literaturii de succes si voia sa compuna dupa ele. (De altfel, Poe a scris in continuare o povestire atribuita aceleiasi Psuyche Zenobia intitulata A Predicament - O situatie neplacuta). Printre altele, doctorul, pe lang enumerarile hazlii de variate stiluri (dialectic, entuziast, natural, laconic, elevat, metafizic etc.), sugereaza cateva titluri si subiecte tari. El spune, de pilda, caTire Dead Alive (Mortul viu) e o nuvela care a obtinut mare succes, fiind plina de senzatii, metatafizica si eruditie. La fel, Confessions of an Opium-eater (Confesiunile unui mancator de opiu), ininteligibile, au cunoscut o mare voga de public si, desi ar fi parut scrise de Coleridge, in realitate fusesera mazgalite de maimuta preferata a doctorului Blackwood (Sa fie oare o ironie la opera romanticului englez De Quincey, purtand acelasi titlu?)Lucrul cel mai ciudat e ca Edgar Poe satirizeaza modul de a scrie literatura al revistei ,,Blackwood’s Magazine", pe care a cunoscut-o foarte bine, despre care a scris el insusi o povestire intitulata ingropat de viu, iar aceasta tema revine aproape obsesiv in opera lui, si in Prabusirea casei Usher, in Berenice si in altele.Partea cea mai cunoscuta, cea mai -populara a operei lui e cea propriu-zis senzationala. Atunci cum batjocoreste ceea ce el insusi scrie si iubeste, sau cum se impaca inclinatia proprie catre bizar si senzational cu dispretul fata de literatura care le vehiculeaza?Aici se pune, de fapt, intrebarea cu privire la amestecul, atat de caracteristic pentru Poe, de poza romantica, de concesie facuta pana la un anumit punct al gustului comun, dar si de drama autentica, ascunsa sub invelisul destul de insultator al fictiunii, de ironie, de Witz romantic la adresa sa si a altora, dar si de deznadejde, care-I copleseste.Poza romantica in sine, inclinatia catre bizar si tenebros, catre experientele oculte, atunci foarte la moda in America, precum mesmerismul, transa hipnotica si altele, coincideau atat in gustul lui Poe, cat in gustul publicului cititor al revistelor de senzatie. Coincidenta are loc insa numai pe aceste puncte, destul de exterioare pentru poet si arta lui. Adica, asa cum spuneam si la inceput, opera lui Poe a fost descoperita si receptata destul de repede in laturile ei mai putin esentiale, cu povestirile cu caracter detectiv, cu straniile intamplari in laturile ei de ciudatenie. Receptarea aceasta a avut loc, de cele mai multe ori, cu ignorarea aspectelor majore ale gandirii si ale creatiei artistuJui, cu ignorarea dramei lui, a viziunii lui despre lume, a specificitatii metodei de creatie, a chiar evolutiei acestei creatii.
,,Cunosti tu, oare, tara
De care toti vorbesc
O tara, nou gasita,
Gasita-n chip ciudat de unul din Genua
La mii de leghe inspre apusul de aur?
O tara fermecata, cu flori, cu rod si soare,
Cu lacuri de cristal si codri ce-au varfuri arcuite,
Cu munti mareti in jurul carora zefirii
Din ceruri neincetat adie- vazduhul ei
Daca-l respiri esti fericit acum si vei fi liber in vremi ce vor veni?”
Si aceste versuri, desi in mai mica masura, au virtutea constanta de trasfigurare a realitatii in lumina starilor intense traite pe care o arata intreaga poezie a lui Poe, de laTamerlan si Al Aaraaf pana la Ulalume si Clopotele. Si in creatia poetica scriitorul merge de la exaltarea unor eroi exceptionali, care intrupeaza, marite, nazuintele, aspiratiile sale ascunse, mandria enorma, ambitiile inalte, pasiunile arzatoare (ca inTamerlan, erou byronian), la exprimarea unor stari de tristete si a unor spaime ale mortii, a obsesiilor si a durerilor apasatoare, hranite cu substanta suferintelor neincetate ale unei chinuite existente. De la visul juvenil, spus intr-un limbaj poetic apropiat de acela al romanticlior englezi din ambele generatii, Edgar Poe trece, ajutat in aceeasi masura de un imens talent de o gandire estetica bine lucrata in contact cu cele mai valoroase texte ale literaturii universale, la o expresie poetica proprie, originala, vadita in productiile dintre 1845 si 1849, in Corbul, Annabel Lee, Ulalume si altele.Goethe, Coleridge si Shelley, urmati in tehnica muzicala a versului lor de catre Poe, sunt modelele cele mai mari. Sensibilitatea lui atat de incercata de toate imprejurarile vietii si sporita in toate valentele ei depaseste insa sensibilitatea romantica si neoclasica a inceputului secolului al XIX-lea si deschide o noua modalitate a simtirii modeme, pe care in Europa o vor incepe abia simbolistii. Nu intamplator el a fost in special gustat, tradus si valorificat de acestia, de Baudelaire, de Mallarme (primul a talmacit opera in proza, al doilea a dat un frumos text francez la Ulalume), si nu intamplator, Debussy a fost unul dintre marii sai admiratori.Necesitatile cristalizarii unei atare sensibilitati I-au dus pe poetul american spre o serie intreaga de inovatii tehnice, menite de altfel sa realizeze si ideea lui, de obarsie platonica, despre poezie ca realizare ritmica a frumusetii eterne. Mijloacele sugestiei sunt de aceea folosite cu precadere de catre Poe, in toate modurile apte de a realiza atmosfera dorita. De aici forta muzicala a versurilor, capacitatea lor incantatorie care in Corbul, in Annabel Lee sau in Ulalume exalta sentimentul de amintire dureroasa si singuratate iremediabila.Sigur ca cititorul nostru de azi, optimist si increzator in viata, nu va mai intelege pe Poe ca un contemporan ori ca un urmas simbolist, cufundandu-se in clarobscurul, in penumbra trairilor sale, exaltandu-le. El reface insa traiectoria vietii dureroase a lui Edgar Poe, mare poet neinteles si neadaptat timpului sau, reface traiectoria completa a gandiri si romanticului american si-i explica in felul acesta toata opera, cu pozele si sinceritatea ei la fel de amare.Patrunzand drama existentei scriitorului, a neimplinirii lui, cititorul poate intelege si maretia elanurilor unei imaginatii cu atatea aripi, purtate spre toate taramurile cunoasterii, intelege si limitele si caderile spre care I-au dus insistentele obsesive(si acestea explicabile) asupra morbidului si uneori patologicului din cateva opere. Dar umanitatea lui Poe, marea lui aspiratie spre cunoastere, puterea de analiza a aspectelor realului, efectele artistice ale unei adanci sensibilitati, innoirile in tehnica versului sunt tot atatea valori pe care opera lui le fixeaza in istoria literaturii universale. Putem spune si noi despre Edgar Allan Poe ceea ce el spunea intr-o frumoasa pagina critica (dintre multele si interesantele pe care le-a scris) despre Coleridge, romanticul englez: ,,Despre el nu pot vorbi decat cu respect. Ce intelect puternic! Ce forta uriasa!... El si-a intemnitat propriile idei prin barierele pe care le-a ridicat impotriva ideilor celorlalti. E trist sa te gandesti ca o astfel de minte s-a ingropat in metafizica si, precum petuniile, isi risipeste parfumul numai asupra noptii. Citind poezia acestui om, tremur ca unul care, stand pe un Vulcan, e Constient din insusi intunericul ce tasneste din crater, de focul si lumina ascunse dedesubt"
ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA
CUPRINS
Studiu introductiv
Bon-Bon
Manuscris gasit intr-o sticla
Berenice
Hans Pbaall
Jucatorul de sah al lui Maelzel
Prabusirea casei Usher
William Wilson
Crimele din Rue Morgue
O pogorare in Maelstrom
Masca Mortii Rosii
Hruba si pendulul
Inima care-si spune taina
Carabusul de aur
Ingropat de viu
Farsa cu balonu
Scrisoarea furata
Balerca de Amontillado
Note
Tabel cronologic
Referinte critice