Cartea nelinistirii - Fernando Pessoa

Editia Richard Zenith
Traducere din portugheza, prefata si note de Dinu Flamand

 

Aceasta carte aproape mitica, probabil opera cea mai seducatoare a lui Fernando Pessoa, e un monolog de o tristete indicibila, care surprinde cu o minutie halucinanta interiorul cu mii de fatete al unuia dintre numerosi sai heteronimi, Bernardo Soares.

„Cine este Fernando Pessoa?" se intreba Octavio Paz, adeverind inca o data ca opera unuia dintre cei mai importanti, prolifici si proteiformi autori ai secolului XX, „investigatorul solemn al lucrurilor futile", declina personalitatile virtuale coexistand in sine si revelate gratie scriiturii ce atribuie fiecareia o realitate fictiva. Scrisa intre 1913 si 1935 sub forma de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelinistirii, pseudojurnalul pessoan, este o cronica a deziluziei si a deriziunii izvorate din convingerea ca viata e lipsita de noima, iar arta nu-i confera nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivandu-si sistematic forta imaginatiei, Pessoa isi construieste un dublu - Bernando Soares - pe care-l asaza intr-un univers personal ireal si cu toate astea mai adevarat, pentru el, decat lumea reala. Soares, un umil functionar in costume cenusii, alege sa-si petreaca viata intr-o izolare aproape monahala, mai degraba visand-o decat traind-o, privind-o fara pretentia de a o descifra si proiectand asupra ei propriile emotii pe care le incearca inchis intre peretii camerei unde isi asterne pe hartie disperarea. Soares scrie cu luciditate, indarjire si furie, impingand introspectia pana la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l imprejmuiesc se zareste urbea. Peisajul citadin este atat de prezent in toata cartea, incat fragmentele de insemnari incheaga un roman al orasului cu care, de fapt, Pessoa are o legatura profunda, in genul aceleia pe care Baudelaire o are cu Parisul, Joyce, cu Dublinul si Kafka, cu Praga. Si poate tocmai aceste privelisti din fascinanta Lisabona, cu stradutele ei intortocheate pulsand de viata, poarta cu ele speranta unei posibile evadari.

 

„Angloman, miop, curtenitor, timid, invesmantat in culori sumbre, reticent si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surade nicicand, dar ne ingheata sangele, inventator de alti poeti si distrugator de sine insusi, autor de paradoxuri clare ca apa limpede si la fel ca ea de vertiginos, caci pentru el a simula inseamna a se cunoaste pe sine, misterios, dar fara sa cultive misterul, misterios ca luna la amiaza, fantoma taciturna a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ – Octavio Paz

Fernando Pessoa este unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai secolului XX. Nascut in 1888 la Lisabona, isi petrece copilaria in Africa de Sud, la Durban, unde tatal sau vitreg fusese numit consul al Portugaliei. Aici viitorul scriitor si-a facut studiile si a invatat engleza, una dintre limbile in care a scris ulterior. In 1905 se intoarce la Lisabona, pe care n-o va mai parasi niciodata, si se inscrie la Curso Superior de Letras la Universidade de Lisboa, abandonandu-si studiile dupa un an. Incepe sa frecventeze cercurile literare avangardiste. Publica cu regularitate articole in revistele literare portugheze (Orpheu, Portugal Futurista, Contemporanea, Athena), dar in timpul vietii, in afara de acestea, i-au aparut semnate cu numele propriu doar cateva volume: Antinous (1918), 35 Sonnets (1918), O Banqueiro Anarquista (1922), English Poems I-II si English Poems III (1922), Messagem (1934). La moartea scriitorului s-a gasit insa un cufar cu 27 543 de texte ramase in manuscris. Cea mai mare parte a operei sale a fost semnata cu diverse heteronime, carora Pessoa le-a creat personalitati si biografii distincte. Printre cele mai cunoscute se numara Alberto Caeiro - poetul naturii, Ricardo Reis - epicureicul, Álvaro de Campos - modernistul si, probabil cel mai cunoscut dintre ei, Bernardo Soares, caruia Pessoa i-a atribuit scrierea Cartii nelinistirii (Livro do Desassossego, a carei prima editie a aparut in 1982). Pessoa moare in 1935, an in care, pentru criticii literari si pentru cititori, se naste „cazul Pessoa“.
Publicata in editii succesive in intreaga lume, Cartea nelinistirii isi urmeaza destinul neincheiat gratie editorului Richard Zenith care descopera, aduce la lumina si descifreaza permanent manuscrisele scriitorului.