Descriere
In acest moment, transdisciplinaritatea se prefigureaza ca o solutie inspirata si corecta de intelegere a lumii, compatibila cu noul model social impus de cunoastere. Prin urmare, in procesul de invatare, tratarea monodisciplinara a devenit anacronica si neproductiva. Pe acest fond de conflict intre mecanismele de invatare traditionale, centrate pe acumularea de cunostinte, si cele moderne, avand ca finalitate formarea de competente, transdisciplinaritatea propune valorificarea exploziei informationale, asigurand fundamentele unei cunoasteri profunde din perspectiva unei noi stiinte, denumite generic stiinta complexitatii.
Favorizat de acest context, profilul elevului modern s-a modificat esential, acesta avand un tip de inte¬ligenta “digitala'', element de noutate in relatia profesor-elev. Gestionarea defectuoasa a acestei realitati poate declansa conflicte soldate cu o criza a cunoasterii care sa marcheze negativ evolutia elevului. Acest fenomen influenteaza negativ, in primul rand, cunoasterea de sine, apoi contientizarea locului individului in configu¬rarea societatii contemporane si, implicit, cunoasterea, in general. Avand acces la volumul urias de informatii, coplesitor si, deseori, descurajant, elevul se afla intr-o situatie dilematica, ce il poate deturna de la cunoasterea temeinica, oferindu-i un surogat bazat pe superficialitate si pe tratarea secventiala a domeniilor. Scoala, ca spatiu al educatiei, a trebuit sa gascasca solutii. Asadar, abordarea transdisciplinara a continuturilor invatarii si evaluarea competentelor dobandite, la intervale de timp relevante pentru traseul scolar al elevului, sunt elemente care pot asigura o abordare complexa a cunosterii. Din aceasta perspectiva, evaluarea nu mai fragmenteaza palierele cunoasterii, ci le unifica, prin crearea unui model corect si eficient al orizontului de cultura generala prin operationalizarea cunostintelor cu deschidere catre aspectul pragmatic, utilitar.
Pentru satisfacerea nevoii de informare, accesarea internetului este pentru elevul modern o solutie efi¬cienta. Acesta are o gandire digitala, apartinand categoriei “homo zappiens”, iar nevoile educationale speci¬fice, modificate substantial in raport cu vechiul profil, trebuie gestionate corect de scoala. Raportul dintre educat si macrosistem regleaza evolutia individuala, educatia exercitandu - si astfel rolul integrator. Politicile educationale conduc la concluzia ca fundamentarea deciziilor legislative este un exercitiu de adaptare perma¬nenta la schimbare, avand rolul de asigurare a flexibilitatii educatiei in raport cu ceea ce numim comanda sociala. Educatia mileniului III are sarcina de a configura spatiul in care se va produce valorizarea elevului prin conectarea potentialului individual la matricea pe care modelul social o agreeaza.
Componenta evaluativa a invatarii este decisiva pentru construirea parcursului didactic destinat intelegerii si implicit, cunoasterii dirijate. lntelegerea valorii formative a cunosterii transdiciplinare regleaza calitatea invatarii si asigura procesului componenta pragmatica, esentiala in dobandirea competentei si in atingerea performantei de comunicare lingvistica si socioculturala a elevului. Componenta comunicationala, dezvoltand conotatiile asociate culturale si sociale, trebuie privita ca un reflex al adaptarii scolii la noua paradigma a cunoaterii. Sub aceasta comanda sociala, transdisciplinaritatea asigura, in predare - invatare - evaluare, conectarea educatei la noul tip de cunoastere, marcata, evident, de o perspectiva moderna de abordare a complexitatii. Transdisciplinaritatea conduce nu doar la invatarea constienta si coerenta, ci si la o intelegere corecta, profunda a fenomenelor, dezvoltand conceptul de interdependenta a factorilor care genereaza si sustin apetitul cognitiv al elevului.
Probele de evaluare transdisciplinara sprijina elevul sa patrunda sensurile oricarui tip de text si sa do¬ vedeasca intelegerca corecta a mesajului. Avantajul cunoasterii complexe – caci la un astfel de tip de cu¬noastere invita cartea - deschide o perspcctiva corecta pentru ca fiecare elev sa inteleaga lumea privind-o din unghiuri multiple.
Conceptia acestei lucrari isi propune, de fapt, sa coreleze trecerea elevului de la acumularea de cunostinte la o atitudine activa, de operationalizare, cu momentul in care elevul constientizeaza competentele transdisciplinare dobandite ca urmare a invatarii. Ideea care sta la baza acestei lucrari se centreaza pe asigurarea, prin invatare, a unitatii cunoasterii umane in procesul de intelegere a lumii. Prin abordarea transdisciplinara a cunosterii, elevul invata sa stie,sa faca, sa traiasca impreuna cu ceilalti, si cel mai important lucru, sa fie. Practic, in acest moment de inceput de mileniu, abordarea transdisciplinara a cunoasterii asigura elevului competenta de a- si construi individualitatea prin conectarea constienta la valorile universale.
Conj univ. dr. Mina-Maria Rusu