Descriere
Curs de miracole - Fundatia pentru Pace Launtrica
Introducere
Cursul de miracole este un sistem complet de gandire spirituala, destinat studiului individual. Impartit in trei volume, Text, Culegere de exercitii pentru studenti si Manual pentru profesori, Cursul afirma ca, pentru a ajunge la iubire si pace universala - sau la capacitatea reamintirii lui Dumnezeu - trebuie sa ne „desfacem”, mai intai, vinovatia iertandu-i pe ceilalti. Cursul se concentreaza, asadar, pe vindecarea relatiilor si pe transformarea lor in relatii sfinte. Cursul de miracole subliniaza totodata ca nu e decat o versiune a programului universal, una dintre miile de versiuni ale acestuia. Prin urmare, desi limbajul Cursului apartine crestinismului traditional, el exprima o spiritualitate nesectara si neconfesionala. Cursul de miracole este, asadar, o invatatura spirituala universala, si nu o religie.
„Textul” prezinta teoria Cursului, studiul acestei teorii avand sadita in el dezvoltarea experientei iertarii - o traire care constituie obiectivul Cursului pentru fiecare student. In aceasta privinta, Cursul de miracole afirma ca „obiectivul pe care il urmareste e fericirea si pacea ta” (Text, p. 217) (T-13. II. 7: 1). Textul explica, totodata, baza fricii si a vinovatiei si felul in care pot fi depasite prin miracole, definite ca „expresii de iubire”. Miracolul e definit ca un salt perceptual de la frica la iubire.
„Culegerea de exercitii pentru studenti” este alcatuita din 365 de lectii, un exercitiu pentru fiecare zi a anului. Acest antrenament de un an marcheaza inceputul procesului de schimbare a mintii si perceptiei studentului, desi nu e menit sa incheie procesul de invatare al acestuia. Dupa cum se afirma in Prefata Cursului, „In final, cititorul e lasat in mainile propriului Profesor Launtric, Care va dirija toata invatatura ulterioara dupa cum crede El ca e mai bine” (Prefata: xv).
„Manualul pentru profesori", scris sub forma de intrebare-si-raspuns, furnizeaza raspunsuri la cateva dintre cele mai probabile intrebari pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului. Cartea include si explicatii pentru un numar de termeni folositi in Curs, definiti - in cadrul teoretic pe care il furnizeaza Textul - in vederea aplicarii lor practice pe parcursul Culegerii de exercitii.
Cursul de miracole a fost „scris” de Dr. Helen Schucman printr-un proces de dictare interioara pe care l-a identificat ca venind de la Iisus. Doctor psiholog, cercetator in domeniul psihologiei si profesor universitar de Psihologie Medicala, Dr. Helen Schucman s-a bucurat de ajutorul sefului ei de departament, Dr. William Thetford, la randul lui profesor universitar de Psihologie Medicala la universitatea la care lucrau amandoi.
Cursul de miracole a vazut lumina tiparului pentru prima oara in 1975, an in care Dr. Schucman a cedat drepturile de autor ale Cursului Fundatiei pentru Pace Launtrica (Foundation for Inner Peace - FIP). In 1996, FIP a cedat drepturile de autor si marca inregistrata Fundatiei Cursului de Miracole (Foundation for A Course in Miracles - FACIM). In prezent exista in circulatie, in intreaga lume, peste un milion si jumatate de exemplare ale Cursului. Au aparut tranduceri in limbile africana, bulgara, chineza, croata, daneza, ebraica, finlandeza, franceza, germana, italiana, olandeza, poloneza, portugheza, rusa, slovena, spaniola si suedeza, cu multe alte traduceri in curs de pregatire. Traducerea romana a fost asigurata de Simona FAGARASANU, care a urmat Cursul pe parcursul anilor. Editia romana a fost realizata de Editura CENTRUM din Polonia. Multumim pe aceasta cale editorului Zbigniew Ploszczyca pentru ca a facut posibil ca romanii sa citeasca invataturile Cursului. Multumim!
Ce este, asadar, Cursul de miracole? Introducerea sumara ce apare la debutul Textului este foarte scurta si succinta:
„Acesta e un curs de miracole. E un curs impus. Doar timpul cand il faci e la libera alegere. Liberul arbitru nu inseamna ca ii poti stabili, programa. Inseamna doar ca poti alege ce vrei sa inveti la un moment dat. Cursul nu isi propune sa predea semnificatia iubirii, aceasta fiind mai presus de ce poate fi predat. El isi propune insa sa inlature blocajele care te impiedica sa constientizezi prezenta iubirii - mostenirea ta fireasca. Opusul iubirii este frica, dar ce e atotcuprinzator nu poate avea opus.
Prin urmare, cursul acesta poate fi rezumat foarte simplu in felul urmator:
Realul nu poate fi amenintat.
Irealul nu exista.
In asta consta pacea lui Dumnezeu.”
Cum a aparut Cursul de miracole, Ce este, Ce spune el?
Aceasta prefata a aparut in 1977, ca raspuns la numeroasele cereri de a furniza o prezentare succinta a Cursului de miracole. Primele doua parti - Cum a aparut si Ce este - au fost scrise chiar de Helen Schucman, iar ultima parte - Ce spune - a fost scrisa prin procesul de dictare interioara descris in cele ce urmeaza.
Cum a aparut?
Cursul de miracole a aparut prin decizia spontana a doi oameni sa se uneasca in vederea unui scop comun. Cei doi se numeau Helen Schucman si William („Bill”) Thetford si erau profesori de psihologie medicala la Colegiul Medicilor si Chirurgilor din cadrul Universitatii Columbia din New York. Cine erau nu are importanta; important e ca povestea lor ne arata ca toate sunt posibile, cu Dumnezeu. Erau oricum, numai religiosi nu erau. Relatia dintre ei era dificila si adesea incordata, fiecare fiind interesat de dobandirea propriului renume si de mentinerea propriului statut personal si profesional. In general, investisera mult in valorile lumii. Vietile lor nu concordau deloc cu ce sustine Cursul. Iata cum se descrie Helen, cea care a receptat intregul material:
Psihologa, pedagoga, conservatoare ca teorie si atee ca si crez, lucram intr-un mediu universitar prestigios si pretentios. Si apoi s-a intamplat ceva ce-a declansat un lant de intamplari la care nu m-as fi asteptat niciodata. Seful de catedra m-a anuntat pe neasteptate ca se saturase de sentimentele de manie si agresivitate pe care le reflecta conduita noastra, conchizand ca „trebuie sa existe o alta cale”. Ca la un semn, m-am oferit sa il ajut sa o gaseasca. Dupa cate se pare, Cursul e aceasta alta cale.
Desi intentiile lor erau serioase, au intampinat mari dificultati la inceputul initiativei lor comune. Dar ii oferisera Spiritului Sfant acel „strop de „disponibilitate” care, dupa cum urma sa afirme Cursul insusi in repetate randuri, e de ajuns sa Ii permita Lui sa foloseasca orice situatie in Propriile Lui scopuri si sa o inzestreze pe fiecare in parte cu puterea Lui.
Relatarile lui Helen continua in felul urmator:
Scrisul propriu-zis a fost precedat de trei luni uluitoare, timp in care Bill mi-a sugerat sa notez visele extrem de simbolice si descrierile imaginilor ciudate care imi veneau. Desi incepusem de la o vreme sa ma mai obisnuiesc cu neprevazutul, tot am ramas foarte surprinsa cand am scris: „Acesta e un curs de miracole”. Asa mi s-a prezentat Vocea. Desi nu scotea niciun sunet, parea sa imi dea un fel de dictare launtrica, rapida, pe care mi-am consemnat-o intr-un caiet de stenografie. Scrisul nu a fost niciodata automat. Putea fi intrerupt oricand si reluat mai tarziu. Ma facea sa ma simt foarte incomod, dar niciodata nu mi-a dat serios prin gand sa ma opresc. Parea sa fie o misiune speciala pe care, undeva, cumva, ma angajasem sa o implinesc. Reprezenta o initiativa de reala colaborare intre mine si Bill si o buna parte din semnificatia ei, sunt sigura, sta tocmai in acest lucru. Scriam ce „spunea” Vocea si ii citeam a doua zi lui Bill, iar el batea la masina ce ii dictam. Presupun ca avea si el misiunea lui speciala. Fara incurajarea si sprijinul lui, nu as fi putut sa imi implinesc misiunea. Intregul proces a durat in jur de sapte ani. Mai intai a venit Textul, apoi Culegerea de exercitii pentru studenti si, in final, Manualul pentru profesori. Nu s-au facut decat cateva modificari minore. S-au dat titluri capitolelor si subcapitolelor din Text si s-au omis cateva dintre referirile mai personale de la inceput. Altfel, materialul a ramas substantial neschimbat
Numele celor ce au colaborat la consemnarea Cursului nu apar pe coperta deoarece Cursul poate si trebuie sa fie de sine statator. Nu urmareste sa devina temelia unui nou cult. Singurul lui rost e sa le ofere unora o cale de a-si gasi propriul Profesor Launtric.
Ce este?
Dupa cum sugereaza si titlul, Cursul e structurat de la cap la coada ca instrument didactic. E alcatuit din trei carti: un Text de 605 pagini, o Culegere de exercitii pentru studenti de 472 de pagini si un Manual pentru profesori de 87 de pagini. Ordinea in care sunt folosite cartile si modul in care sunt studiate depind de nevoile si preferintele fiecarui student in parte.
Programa pe care o propune Cursul e conceputa cu multa grija si explicata, pas cu pas, atat la nivel teoretic, cat si practic. Accentul e pus mai degraba pe practica si nu pe teorie; pe traire si nu pe teologie. Cursul afirma raspicat ca „o teologie universala e imposibila, dar o traire universala nu e numai posibila, ci si necesara” (Manual, p. 72). Desi crestin ca limbaj, Cursul trateaza teme spirituale universale, subliniind ca nu e decat o versiune a cursului universal. Exista multe altele, iar acesta difera de celelalte numai ca forma. Toate duc la Dumnezeu in final.
Textul e in mare parte teoretic, prezentand conceptele ce stau la baza sistemului de gandire al Cursului. Ideile lui servesc drept temelie pentru lectiile Culegerii de exercitii. Fara aplicarea practica pe care o furnizeaza Culegerea de exercitii, Textul ar ramane in esenta o insiruire de abstractiuni nicidecum suficiente sa prilejuiasca inversarea gandirii pe care o urmareste Cursul.
Culegerea de exercitii cuprinde 365 de lectii, una pentru fiecare zi a anului. Studentii insa nu trebuie sa faca lectiile in acest ritm si pot sta mai mult de o zi la o lectie care ii atrage in mod deosebit. Instructiunile recomanda doar sa nu incerce mai mult de o lectie pe zi. Caracterul practic al Culegerii de exercitii e subliniat in introducerea ei, care pune accentul mai degraba pe trairea dobandita prin practica decat pe angajamentul prealabil fata de un tel spiritual:
Unele dintre ideile prezentate in culegerea aceasta ti se vor parea greu de crezut, iar altele pot sa iti para chiar infioratoare. Nu conteaza. Ti se cere pur si simplu sa aplici ideile dupa cum esti indrumat. Nu ti se cere sa le judeci. Ci numai sa le folosesti. Tocmai folosirea lor le va da sens pentru tine si iti va arata ca sunt adevarate.
Retine doar atat: nu e nevoie sa crezi ideile respective, nu e nevoie sa le accepti si nici macar sa le primesti. Pe unele dintre ele s-ar putea sa le respingi energic. Niciuna dintre aceste reactii nu va conta si nu le va reduce eficacitatea. Dar sa nu iti ingadui sa faci exceptii in aplicarea ideilor din culegere si, indiferent ce reactii ti-ar starni, foloseste-le. Nu ti se cere mai mult de atat (Culegere de exercitii, p. 2).
Ultima carte, Manualul pentru profesori, scris sub forma de intrebare-si-raspuns, furnizeaza raspunsuri la cateva dintre cele mai probabile intrebari pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului. Cartea cuprinde si explicatii pentru un numar de termeni folositi in Curs, definiti in cadrul teoretic pe care il furnizeaza Textul.
Cursul nu se pretinde a fi definitiv si nici lectiile din Culegere nu sunt menite sa incheie procesul de invatare al studentului. In final, cititorul e lasat in mainile propriului Profesor Launtric, Care va dirija toata invatatura ulterioara dupa cum crede El ca e mai bine. Desi Cursul acopera o sfera vasta, adevarul nu poate fi limitat la nicio forma finita, dupa cum se vede clar din afirmatiile finale ale Culegerii de exercitii:
Cursul acesta e un inceput, nu un sfarsit [...]. Nu ti se mai traseaza lectii concrete, pentru ca nu mai e nevoie de ele. De aici inainte, sa nu asculti decat Vocea pentru Dumnezeu [...]. El iti va dirija eforturile, spunandu-ti exact ce sa faci, cum sa iti dirijezi mintea si cand sa vii in liniste la El, cerandu-I indrumarea sigura si Cuvantul cert (Culegere de exercitii, p. 471).
Ce spune?
Realul nu poate fi amenintat.
Irealul nu exista.
In asta consta pacea lui Dumnezeu.
Asa incepe Cursul de miracole. Cursul face o distinctie fundamentala intre real si ireal; intre cunoastere si perceptie. Cunoasterea e adevar, sub o singura lege - legea iubirii, sau Dumnezeu. Adevarul e inalterabil, vesnic si neambiguu. Poate fi nerecunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplica la tot ce a creat Dumnezeu si numai ce a creat El este real. E dincolo de invatare, pentru ca e dincolo de timp si evolutie. Nu are opus; nici inceput si nici sfarsit. Ci pur si simplu este.
Lumea perceptiei, pe de alta parte, e lumea timpului, a schimbarii, a inceputurilor si sfarsiturilor. E bazata pe interpretare, nu pe fapt. E lumea nasterii si a mortii, fondata pe credinta in carenta, pierdere, separare si moarte. E invatata si nu data, selectiva in perceptiile ei, instabila in functionarea ei si inexacta in interpretarile ei.
Din cunoastere si, respectiv, perceptie apar doua sisteme de gandire distincte, opuse in toate privintele. In domeniul cunoasterii, niciun gand nu exista separat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu si Creatia Sa impartasesc o singura Vointa. Lumea perceptiei e facuta insa din credinta in vointe opuse si separate, intr-un conflict perpetuu una cu alta si cu Dumnezeu. Ce vede si aude perceptia pare real pentru ca permite numai constientizarea lucrurilor ce corespund dorintelor celui ce percepe. Se ajunge astfel la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de continua aparare tocmai pentru ca nu este reala.
Odata ce ai fost prins in lumea perceptiei, esti prins intr-un vis. Nu poti scapa din el fara ajutor, pentru ca tot ce iti arata simturile sta marturie pentru realitatea acestui vis. Dumnezeu a oferit Raspunsul, singura Cale de iesire, adevaratul Ajutor. E functia Vocii Sale, a Spiritului Sau Sfant, sa mijloceasca intre doua lumi. Si o poate face pentru ca, in timp ce pe de-o parte cunoaste adevarul, pe de alta ne recunoaste iluziile, dar nu crede in ele. E telul Spiritului Sfant sa ne ajute sa scapam din lumea viselor invatandu-ne cum sa ne inversam gandirea si sa ne dezvatam greselile. Iertarea e marele instrument la indemana Spiritului Sfant pentru a ne invata cum sa realizam aceasta inversare a gandirii. Cu toate acestea, Cursul are modul lui de a defini iertarea, dupa cum si lumea o defineste in felul ei.
Lumea pe care o vedem nu face decat sa reflecte propriul nostru cadru de referinta interior - ideile, dorintele si sentimentele dominante din mintile noastre. „Proiectia face perceptia” (Text, p. 401). Ne uitam mai intai inauntru, hotaram ce fel de lume vrem sa vedem si apoi proiectam lumea respectiva in afara, facand din ea adevarul asa cum il vedem. O facem adevarata prin felul in care interpretam ce anume vedem. Daca folosim perceptia pentru a ne justifica propriile greseli - mania, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice forma ar aparea - vom vedea o lume a raului, a distrugerii, a malitiei, a invidiei si disperarii. Toate acestea trebuie sa invatam sa le iertam, nu pentru ca suntem „buni” si „milostivi”, ci pentru ca ceea ce vedem nu e adevarat. Noi am distorsionat lumea cu sucitele noastre mecanisme de aparare si, de aceea, vedem ce nu este. Pe masura ce invatam sa ne recunoastem erorile perceptuale, invatam totodata sa le trecem cu vederea sau sa le „iertam”. In acelasi timp, ne iertam pe noi insine, privind dincolo de sucitele noastre concepte de sine, spre Sinele pe Care L-a creat Dumnezeu sa fie in noi;
Pacatul e definit ca „lipsa de iubire” (Text, p. 10). De vreme ce iubirea e tot ce exista, pacatul, in ochii Spiritului Sfant, e o eroare ce trebuie corectata si nu un rau ce trebuie pedepsit. Sentimentul nostru de inadecvare, de slabiciune si incompletudine provine din puternica investitie in „principiul carentei” ce guverneaza intreaga lume a iluziilor. Din acest punct de vedere, cautam in altii ce simtim ca lipseste in noi insine. „Iubim” pe cineva pentru a capata ceva noi insine. Iata ce trece drept iubire in lumea viselor. Nu poate sa existe o eroare mai mare decat asta, caci iubirea e incapabila sa ceara ceva.
Numai mintile se pot uni cu adevarat, iar ce a unit Dumnezeu, niciun om nu poate sa desparta (Text, p. 321). Cu toate acestea, adevarata unire e posibila numai la nivelul Mintii lui Cristos si nu s-a pierdut de fapt niciodata. „Micul eu” cauta sa se mareasca prin aprobare exterioara, bunuri exterioare si „iubire” exterioara. Sinele creat de Dumnezeu nu are nevoie de nimic. E de-a pururi complet, ocrotit, iubit si iubitor, cautand sa impartaseasca, nu sa capete; sa extinda, nu sa proiecteze. Nu are nevoi si vrea sa se uneasca cu altii, din constientizarea reciproca a propriei lor abundente.
Relatiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste si pueril de egocentrice. Date insa Spiritului Sfant, relatiile acestea pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pamant - miracolele care arata calea de intoarcere la Cer. Lumea isi foloseste relatiile speciale ca arma definitiva de excludere; ca demonstratie a separarii. Spiritul Sfant le transforma in desavarsite lectii de iertare si desteptare din vis. Fiecare relatie e un prilej de a lasa perceptiile sa fie vindecate si greselile corectate. Fiecare in parte e o noua sansa de a te ierta pe tine insuti iertandu-l pe celalalt. Si fiecare in parte devine o noua invitatie facuta Spiritului Sfant si reamintirii lui Dumnezeu.
Perceptia e o functie a trupului si reprezinta, de aceea, o limitare a constientei. Perceptia vede prin ochii trupului si aude prin urechile trupului. Ea evoca raspunsurile limitate pe care le da trupul. In mare masura, trupul pare de sine statator si de sine motivat, dar raspunde de fapt numai la ce intentioneaza mintea. Daca mintea vrea sa il foloseasca pentru atac, sub orice forma, el devine prada bolii, a imbatranirii si a pieirii. Daca, in schimb, mintea accepta rostul pe care il da acestuia Spiritul Sfant, el devine un mod util de a comunica cu altii, invulnerabil cat e nevoie de el, urmand a fi lasat deoparte cu blandete cand i s-a incheiat folosul. De la sine, e neutru, cum e totul in lumea perceptiei. Daca e folosit pentru telurile eului sau ale Spiritului Sfant depinde intru totul de ce vrea mintea.
Opusul vederii prin ochii trupului e viziunea lui Cristos, care reflecta putere, nu slabiciune; unitate, nu separare; iubire, nu frica. Opusul auzului prin urechile trupului este comunicarea prin Vocea pentru Dumnezeu - Spiritul Sfant - care isi are locul in fiecare dintre noi. Vocea Lui pare indepartata si greu de auzit din cauza ca eul, care vorbeste pentru sinele marunt si separat, pare sa vorbeasca mult mai tare. De fapt, e tocmai invers. Spiritul Sfant vorbeste cu o claritate indubitabila si cu o atractie irezistibila. Cine nu alege sa se identifice cu trupul nu poate sa ramana surd la mesajele Lui de eliberare si speranta, si nici sa nu accepte bucuros viziunea lui Cristos in schimbul jalnicei lui imagini de sine.
Viziunea lui Cristos e darul Spiritului Sfant, alternativa lui Dumnezeu la iluzia separarii si la credinta in realitatea pacatului, a vinovatiei si a mortii. E singura corectie la toate greselile de perceptie; reconcilierea tuturor opusilor aparenti pe care se bazeaza lumea aceasta. Lumina ei binevoitoare arata lucrurile toate dintr-un alt punct de vedere, reflectand sistemul de gandire ivit din cunoastere si facand reintoarcerea la Dumnezeu nu numai posibila, ci si inevitabila. Ce se considera odinioara o nedreptate facuta cuiva de altcineva devine acum un strigat de ajutor si o chemare la unire. Pacatul, boala si atacul sunt vazute ca perceptii eronate ce asteapta sa fie remediate prin blandete si iubire. Mecanismele de aparare sunt abandonate pentru ca, acolo unde nu exista atac, nu e nevoie de ele. Nevoile fratilor nostri devin propriile noastre nevoi, caci calatoresc si ei cu noi in timp ce ne indreptam spre Dumnezeu. Fara noi, si-ar rataci calea. Fara ei, nu am putea nici noi sa o gasim pe a noastra.
Iertarea e necunoscuta in Cer, unde nevoia de iertare ar fi de neconceput. Si totusi, in aceasta lume iertarea este o corectie necesara la toate greselile pe care le-am facut. A oferi iertare e singurul mod de a o avea, caci reflecta legea Cerului ca a da si a primi este acelasi lucru. Cerul e starea fireasca a tuturor Fiilor lui Dumnezeu asa cum i-a creat El. Asta e realitatea lor in vecii vecilor. Si nu s-a schimbat doar pentru ca a fost uitata.
Iertarea e mijlocul prin care ne vom aminti. Prin iertare, gandirea lumii este inversata. Lumea iertata devine poarta Cerului, caci prin indurarea ei putem in sfarsit sa ne iertam pe noi insine. Nemaitinand pe nimeni prizonier al vinovatiei, devenim noi insisi liberi. Adeverind Cristosul in toti fratii nostri, Ii recunoastem prezenta in noi insine. Dand uitarii toate perceptiile noastre eronate si nepastrand nimic din trecut care sa ne mai retina, putem sa ni-L amintim pe Dumnezeu. Dincolo de asta, invatatura nu poate trece. Cand suntem gata, Dumnezeu Insusi va face ultimul pas al reintoarcerii noastre la El.
CUPRINS 1
Introducere 1
Capitolul 1 SEMNIFICATIA MIRACOLELOR
I. Principiile miracolelor 3
II. Revelatie, timp si miracole. 6
III. Ispasire si miracole. 8
IV. Iesirea din intuneric 10 V. Intregime si spirit 11
VI. Iluzia nevoilor., 12
VII. Distorsiunile impulsurilor miraculoase. 14
Capitolul 2 SEPARAREA SI ISPASIREA
I. Originile separarii. 16
II. Ispasirea ca mecanism de aparare 17
III. Altarul lui Dumnezeu 19
IV. Vindecarea ca eliberare de toata frica 21
V. Functia facatorului de miracole 23
A. Principiile speciale ale facatorilor de miracole. 25
VI. Frica si conflict. 26
VII. Cauza si efect. 29
VIII. Semnificatia Judecatii de apoi. 31
Capitolul 3 PERCEPTIA INOCENTA
I. Ispasire fara sacrificiu. 33
II. Miracolele ca perceptie adevarata 35
III. Perceptie versus cunoastere. 36
IV. Greseala si eul 38
V. Dincolo de perceptie. 40
VI. Judecata si complexul autoritatii 42
VII. Crearea versus imaginea de sine 45
Capitolul 4 ILUZIILE EULUI
Introducere. 47
I. Predare corecta si invatare corecta. 47
II. Eul si falsa autonomie 51
III. Iubire fara conflict. 54
IV. Nu trebuie sa fie asa. 56
V. Iluzia eu-trup. 59
III
VI. Recompensele lui Dumnezeu. 60
VII. Creatie si comunicare 62
Capitolul 5 VINDECARE SI INTREGIME
Introducere. 65
I. Invitatia facuta Spiritului Sfant. 65
II. Vocea pentru Dumnezeu. 68
III. Calauza spre mantuire. 70
IV. Predare si vindecare. 73
V. Cum foloseste eul vinovatia 75
VI. Timp si vesnicie. 78
VII. Decizia de a-L alege pe Dumnezeu 80
Capitolul 6 LECTIILE IUBIRII
Introducere. 82
I. Mesajul rastignirii. 82
II. Alternativa la proiectie. 86
III. Renuntarea la atac. 89
IV. Singurul Raspuns 90
V. Lectiile Spiritului Sfant. 93
A. Sa ai, da totul tuturor. 94
B. Sa ai pace, preda pace ca sa o inveti 96
C. Vegheaza numai pentru Dumnezeu si Imparatia Sa 98
Capitolul 7 DARURILE IMPARATIEI
I. Ultimul pas 101
II. Legea Imparatiei 102
III. Realitatea Imparatiei. 104
IV. Vindecarea ca recunoastere a adevarului 106
V. Vindecarea si caracterul neschimbator al mintii 108
VI. De la vigilenta la pace. 111
VII. Totalitatea Imparatiei 114
VIII. Credinta de necrezut 116
IX. Extinderea Imparatiei. 118
X. Confuzia dintre durere si bucurie 120
XI. Starea de gratie 122
Capitolul 8 CALATORIA INAPOI
I. Directia programei 124
II. Diferenta dintre intemnitare si libertate 125
III. Sfanta intalnire 127
IV. Darul libertatii. 129
V. Voia neimpartita a Fiimii. 131
IV
VI. Comoara lui Dumnezeu. 133
VII. Trupul ca mijloc de comunicare 135
VIII. Trupul ca mijloc sau ca scop 139
IX. Vindecarea ca perceptie corectata. 141
Capitolul 9 ACCEPTAREA ISPASIRII
I. Acceptarea realitatii 144
II. Raspunsul la rugaciune 147
III. Corectarea greselii. 149
IV. Planul de iertare al Spiritului Sfant 151
V. Vindecatorul nevindecat 153
VI. Acceptarea fratelui tau. 156
VII. Cele doua evaluari 157
VIII. Grandoare versus grandiozitate. 159
Capitolul 10 IDOLII BOLII
Introducere. 163
I. Acasa in Dumnezeu 163
II. Decizia de a uita 164
III. Dumnezeul bolii 165
IV. Sfarsitul bolii 168
V. Negarea lui Dumnezeu 170
Capitolul 11 DUMNEZEU SAU EUL
Introducere 174
I. Darurile Paternitatii 175
II. Invitatia la vindecare 177
III. Din intuneric la lumina 179
IV. Mostenirea Fiului lui Dumnezeu 181
V. „Dinamica“ eului 182
VI. Trezirea la izbavire 186
VII. Conditia realitatii 189
VIII. Problema si raspunsul 190
Capitolul 12 PROGRAMA SPIRITULUI SFANT
I. Judecata Spiritului Sfant 194
II. Modul de a-ti aduce aminte de Dumnezeu. 196
III. Investitia in realitate. 199
IV. A cauta si a gasi. 201
V. Programa sanatoasa 203
VI. Viziunea lui Cristos 205
VII. Privirea launtrica. 207
VIII. Atractia iubirii pentru iubire. 210
V
Capitolul 13 LUMEA LIPSITA DE VINOVATIE
Introducere. 213
I. Nevinovatie si invulnerabilitate. 214
II. Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. 216
III. Frica de izbavire 218
IV. Functia timpului 221
V. Cele doua sentimente. 223
VI. Gasirea prezentului 226
VII. Atingerea lumii reale 229
VIII. De la perceptie la cunoastere. 232
IX. Norul vinovatiei 234
X. Eliberarea de vinovatie. 236
XI. Pacea Cerului. 240
Capitolul 14 A PREDA PENTRU ADEVAR
Introducere. 243
I. Conditiile invatarii 243
II. Studentul fericit. 244
III. Decizia in favoarea nevinovatiei. 246
IV. Functia pe care o ai in cadrul Ispasirii. 251
V. Cercul Ispasirii. 253
VI. Lumina comunicarii. 256
VII. Impartasirea perceptiei cu Spiritul Sfant. 258
VIII. Sfantul loc de intalnire. 260
IX. Reflectia sfinteniei 261
X. Egalitatea miracolelor 262
XI. Testul adevarului 266
Capitolul 15 CLIPA SFANTA
I. Cele doua moduri de folosire a timpului 271
II. Sfarsitul indoielii. 274
III. Micime versus magnitudine 276
IV. Exersarea clipei sfinte. 278
V. Clipa sfanta si relatiile speciale. 280
VI. Clipa sfanta si legile lui Dumnezeu. 283
VII. Sacrificiul de care nu este nevoie 285
VIII. Singura relatie reala 288
IX. Clipa sfanta si atractia lui Dumnezeu 289
X. Timpul renasterii. 291
XI. Craciunul ca incetare a sacrificiului. 294
Capitolul 16 IERTAREA ILUZIILOR
I. Adevarata empatie 297
VI
II. Puterea sfinteniei. 299
III. Recompensa predarii 301
IV. Iluzia si realitatea iubirii 303
V. Alegerea complinirii. 306
VI. Puntea ce duce la lumea reala. 310
VII. Incetarea iluziilor 313
Capitolul 17 IERTAREA SI RELATIA SFANTA
I. Aducerea fanteziei la adevar. 316
II. Lumea iertata. 317
III. Umbre ale trecutului. 319
IV. Cele doua tablouri. 322
V. Relatia vindecata. 326
VI. Stabilirea obiectivului. 329
VII. Se cere credinta 331
VIII. Conditiile pacii 333
Capitolul 18 TRECEREA VISULUI
I. Realitatea substitut. 335
II. Baza visului.. 338
III. Lumina in vis. 340
IV. Mica disponibilitate 342
V. Visul fericit. 344
VI. Dincolo de trup. 346
VII. Nu trebuie sa fac nimic 349
VIII. Micuta gradina 351
IX. Cele doua lumi 354
Capitolul 19 DOBANDIREA PACII
I. Vindecare si credinta 358
II. Pacat versus greseala. 361
III. Irealitatea pacatului 363
IV. Obstacolele in calea pacii. 365
A. Primul obstacol: Dorinta de a scapa de ea. 366
a) Atractia vinovatiei 369
B. Al doilea obstacol: Credinta ca trupul este valoros pentru ce ofera 371
a) Atractia durerii. 372
C. Al treilea obstacol: Atractia mortii. 374
a) Trupul nestricacios. 375
D. Al patrulea obstacol: Frica de Dumnezeu 377
a) Ridicarea valului 379
VII
Capitolul 20 VIZIUNEA SFINTENIEI
I. Saptamana Sfanta 383
II. Darul de crini. 384
III. Pacatul ca ajustare. 386
IV. Intrarea in arca. 389
V. Vestitorii vesniciei. 391
VI. Templul Spiritului Sfant. 393
VII. Consecventa dintre mijloace si scop. 396
VIII. Viziunea nepacatoseniei. 398
Capitolul 21 RATIUNE SI PERCEPTIE
Introducere 401
I. Cantecul uitat. 401
II. Raspunderea pentru vedere 403
III. Credinta, convingere si viziune 406
IV. Frica de a te uita inauntru 409
V. Functia ratiunii 411
VI. Ratiune versus nebunie. 413
VII. Ultima intrebare fara raspuns. 416
VIII. Transformarea interioara. 419
Capitolul 22 MANTUIREA SI RELATIA SFANTA
Introducere. 421
I. Mesajul relatiei sfinte 422
II. Nepacatosenia fratelui tau. 424
III. Ratiunea si formele greselii. 427
IV. Bifurcarea drumului. 430
V. Slabiciune si defensivitate 431
VI. Lumina relatiei sfinte 433
Capitolul 23 RAZBOIUL CU TINE INSUTI
Introducere. 437
I. Convingerile ireconciliabile. 438
II. Legile haosului 441
III. Mantuire fara compromis 446
IV. Deasupra campului de lupta. 447
Capitolul 24 OBIECTIVUL SPECIALITATII
Introducere. 450
I. Specialitatea ca substitut al iubirii 450
II. Tradarea de care da dovada specialitatea 452
III. Iertarea specialitatii. 456
IV. Specialitate versus nepacatosenie. 458
VIII
V. Cristosul din tine. 459
VI. Mantuirea de toata frica. 461
VII. Punctul de intalnire 464
Capitolul 25 DREPTATEA LUI DUMNEZEU
Introducere. 468
I. Legatura cu adevarul 468
II. Mantuitorul de intunecime 470
III. Perceptie si alegere 473
IV. Lumina pe care o aduci 475
V. Starea de nepacatosenie. 476
VI. Functia speciala. 478
VII. Piatra mantuirii. 480
VIII. Dreptatea restituita iubirii. 483
IX. Dreptatea Cerului. 487
Capitolul 26 TRANZITIA
I. „Sacrificiul“ unitatii 490
II. Multe forme, o singura corectie 492
III. Zona de frontiera. 494
IV. Unde nu mai e pacatul. 495
V. Micul impediment 497
VI. Prietenul desemnat. 500
VII. Legile vindecarii 501
VIII. Imediatetea mantuirii. 505
IX. Caci au sosit. 507
X. Ispravirea nedreptatii. 509
Capitolul 27 VINDECAREA VISULUI
I. Tabloul rastignirii 511
II. Frica de vindecare. 514
III. Dincolo de toate simbolurile. 518
IV. Raspunsul linistit 520
V. Exemplul vindecarii 521
VI. Martorii pacatului. 524
VII. Visatorul visului 526
VIII. „Eroul“ visului 529
Capitolul 28 DESFACEREA FRICII
I. Memoria prezenta. 533
II. Inversarea efectului si cauzei 536
III. Acordul de a te uni. 539
IV. Unirea cea mare 541
IX
V. Alternativa la visele de frica 543
VI. Legamintele secrete 545
VII. Arca sigurantei 546
Capitolul 29 TREZIREA
I. Umplerea golului 549
II. Sosirea Oaspetelui. 551
III. Martorii lui Dumnezeu 553
IV. Rolurile din vise 554
V. Locasul imuabil. 556
VI. Iertarea si sfarsitul timpului 558
VII. Nu cauta in afara ta. 559
VIII. Anticristul 561
IX. Visul de iertare 563
Capitolul 30 NOUL INCEPUT
Introducere. 566
I. Reguli pentru luarea deciziilor. 566
II. Libertatea vointei 569
III. Dincolo de toti idolii. 571
IV. Adevarul din spatele iluziilor. 573
V. Singurul scop. 575
VI. Justificarea iertarii. 578
VII. Noua interpretare 580
VIII. Realitatea neschimbatoare. 582
Capitolul 31 VIZIUNEA FINALA
I. Simplitatea mantuirii 584
II. A merge cu Cristos 587
III. Autoacuzatii. 589
IV. Adevarata alternativa. 591
V. Conceptul de sine versus Sinele 593
VI. Recunoasterea spiritului 597
VII. Viziunea mantuitorului 599
VIII. Mai alege o data 603
X
CUPRINS 2
Introducere. 1
PARTEA I
Lectia
1. Tot ce vad… nu inseamna nimic. 3
2. Eu am dat tuturor lucrurilor pe care le vad… tot intelesul pe care il
au pentru mine 4
3. Nu inteleg nimic din ce vad 5
4. Aceste ganduri nu inseamna nimic 6
5. Nu ma supar niciodata din ce cauza cred eu 8
6. Ma supar pentru ca vad ceva ce nu exista. 10
7. Vad numai trecutul. 11
8. Mintea mea e preocupata de ganduri trecute. 12
9. Nu vad nimic cum e acum. 14
10. Gandurile mele nu inseamna nimic. 15
11. Gandurile mele fara inteles imi arata o lume fara inteles. 17
12. Ma supar pentru ca vad o lume fara inteles 18
13. O lume fara inteles starneste frica 20
14. Dumnezeu nu a creat o lume fara inteles 22
15. Gandurile mele sunt imagini plasmuite de mine. 24
16. Nu am ganduri neutre 25
17. Nu vad lucruri neutre. 27
18. Nu resimt de unul singur efectele felului meu de a vedea. 28
19. Nu resimt de unul singur efectele gandurilor mele. 29
20. Sunt hotarat sa vad. 30
21. Sunt hotarat sa vad lucrurile altfel. 31
22. Ce vad e o forma de razbunare. 32
23. Pot scapa din lumea pe care o vad renuntand la gandurile de atac 33
24. Nu percep ce e in interesul meu. 35
25. Nu stiu la ce serveste niciun lucru 37
26. Gandurile mele de atac imi ataca invulnerabilitatea. 39
27. Mai presus de toate, vreau sa vad 41
28. Mai presus de toate, vreau sa vad lucrurile altfel 42
29. Dumnezeu este in tot ce vad. 44
30. Dumnezeu este in tot ce vad pentru ca Dumnezeu este in mintea mea. 46
31. Nu sunt victima lumii pe care o vad 47
III CULEGERE DE EXERCITII PENTRU STUDENTI
32. Eu am inventat lumea pe care o vad 48
33. Exista un alt mod de-a privi lumea 49
34. As putea sa vad pace in schimb 50
35. Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfant 51
36. Sfintenia mea invaluie tot ce vad 53
37. Sfintenia mea binecuvanteaza lumea. 54
38. Nu exista ceva ce sfintenia mea sa nu poata face. 56
39. Sfintenia mea e mantuirea mea. 58
40. Sunt binecuvantat ca Fiu al lui Dumnezeu. 60
41. Dumnezeu merge cu mine oriunde merg. 61
42. Dumnezeu este puterea mea. Viziunea e darul Lui. 63
43. Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot sa vad separat de El 65
44. Dumnezeu este lumina in care vad 67
45. Dumnezeu este Mintea cu care gandesc 69
46. Dumnezeu este Iubirea in care iert. 71
47. Dumnezeu este puterea in care ma incred 73
48. Nu e nimic de temut. 75
49. Vocea lui Dumnezeu imi vorbeste pe tot parcursul zilei 76
50. Ma sustine Iubirea lui Dumnezeu 77
Recapitularea I
Introducere. 78
51. (1-5). 79
52. (6-10). 81
53. (11-15). 83
54. (16-20). 85
55. (21-25). 87
56. (26-30). 89
57. (31-35). 91
58. (36-40). 93
59. (41-45). 95
60. (46-50). 60
61. Eu sunt lumina lumii. 99
62. Iertarea e functia mea ca lumina a lumii. 101
63. Lumina lumii aduce pace fiecarei minti prin iertarea mea. 102
64. Sa nu imi uit functia 103
Realul nu poate fi amenintat.
Irealul nu exista.
In asta consta pacea lui Dumnezeu.”
Cum a aparut Cursul de miracole, Ce este, Ce spune el?
Aceasta prefata a aparut in 1977, ca raspuns la numeroasele cereri de a furniza o prezentare succinta a Cursului de miracole. Primele doua parti - Cum a aparut si Ce este - au fost scrise chiar de Helen Schucman, iar ultima parte - Ce spune - a fost scrisa prin procesul de dictare interioara descris in cele ce urmeaza.
Cum a aparut?
Cursul de miracole a aparut prin decizia spontana a doi oameni sa se uneasca in vederea unui scop comun. Cei doi se numeau Helen Schucman si William („Bill”) Thetford si erau profesori de psihologie medicala la Colegiul Medicilor si Chirurgilor din cadrul Universitatii Columbia din New York. Cine erau nu are importanta; important e ca povestea lor ne arata ca toate sunt posibile, cu Dumnezeu. Erau oricum, numai religiosi nu erau. Relatia dintre ei era dificila si adesea incordata, fiecare fiind interesat de dobandirea propriului renume si de mentinerea propriului statut personal si profesional. In general, investisera mult in valorile lumii. Vietile lor nu concordau deloc cu ce sustine Cursul. Iata cum se descrie Helen, cea care a receptat intregul material:
Psihologa, pedagoga, conservatoare ca teorie si atee ca si crez, lucram intr-un mediu universitar prestigios si pretentios. Si apoi s-a intamplat ceva ce-a declansat un lant de intamplari la care nu m-as fi asteptat niciodata. Seful de catedra m-a anuntat pe neasteptate ca se saturase de sentimentele de manie si agresivitate pe care le reflecta conduita noastra, conchizand ca „trebuie sa existe o alta cale”. Ca la un semn, m-am oferit sa il ajut sa o gaseasca. Dupa cate se pare, Cursul e aceasta alta cale.
Desi intentiile lor erau serioase, au intampinat mari dificultati la inceputul initiativei lor comune. Dar ii oferisera Spiritului Sfant acel „strop de „disponibilitate” care, dupa cum urma sa afirme Cursul insusi in repetate randuri, e de ajuns sa Ii permita Lui sa foloseasca orice situatie in Propriile Lui scopuri si sa o inzestreze pe fiecare in parte cu puterea Lui.
Relatarile lui Helen continua in felul urmator:
Scrisul propriu-zis a fost precedat de trei luni uluitoare, timp in care Bill mi-a sugerat sa notez visele extrem de simbolice si descrierile imaginilor ciudate care imi veneau. Desi incepusem de la o vreme sa ma mai obisnuiesc cu neprevazutul, tot am ramas foarte surprinsa cand am scris: „Acesta e un curs de miracole”. Asa mi s-a prezentat Vocea. Desi nu scotea niciun sunet, parea sa imi dea un fel de dictare launtrica, rapida, pe care mi-am consemnat-o intr-un caiet de stenografie. Scrisul nu a fost niciodata automat. Putea fi intrerupt oricand si reluat mai tarziu. Ma facea sa ma simt foarte incomod, dar niciodata nu mi-a dat serios prin gand sa ma opresc. Parea sa fie o misiune speciala pe care, undeva, cumva, ma angajasem sa o implinesc. Reprezenta o initiativa de reala colaborare intre mine si Bill si o buna parte din semnificatia ei, sunt sigura, sta tocmai in acest lucru. Scriam ce „spunea” Vocea si ii citeam a doua zi lui Bill, iar el batea la masina ce ii dictam. Presupun ca avea si el misiunea lui speciala. Fara incurajarea si sprijinul lui, nu as fi putut sa imi implinesc misiunea. Intregul proces a durat in jur de sapte ani. Mai intai a venit Textul, apoi Culegerea de exercitii pentru studenti si, in final, Manualul pentru profesori. Nu s-au facut decat cateva modificari minore. S-au dat titluri capitolelor si subcapitolelor din Text si s-au omis cateva dintre referirile mai personale de la inceput. Altfel, materialul a ramas substantial neschimbat
Numele celor ce au colaborat la consemnarea Cursului nu apar pe coperta deoarece Cursul poate si trebuie sa fie de sine statator. Nu urmareste sa devina temelia unui nou cult. Singurul lui rost e sa le ofere unora o cale de a-si gasi propriul Profesor Launtric.
Ce este?
Dupa cum sugereaza si titlul, Cursul e structurat de la cap la coada ca instrument didactic. E alcatuit din trei carti: un Text de 605 pagini, o Culegere de exercitii pentru studenti de 472 de pagini si un Manual pentru profesori de 87 de pagini. Ordinea in care sunt folosite cartile si modul in care sunt studiate depind de nevoile si preferintele fiecarui student in parte.
Programa pe care o propune Cursul e conceputa cu multa grija si explicata, pas cu pas, atat la nivel teoretic, cat si practic. Accentul e pus mai degraba pe practica si nu pe teorie; pe traire si nu pe teologie. Cursul afirma raspicat ca „o teologie universala e imposibila, dar o traire universala nu e numai posibila, ci si necesara” (Manual, p. 72). Desi crestin ca limbaj, Cursul trateaza teme spirituale universale, subliniind ca nu e decat o versiune a cursului universal. Exista multe altele, iar acesta difera de celelalte numai ca forma. Toate duc la Dumnezeu in final.
Textul e in mare parte teoretic, prezentand conceptele ce stau la baza sistemului de gandire al Cursului. Ideile lui servesc drept temelie pentru lectiile Culegerii de exercitii. Fara aplicarea practica pe care o furnizeaza Culegerea de exercitii, Textul ar ramane in esenta o insiruire de abstractiuni nicidecum suficiente sa prilejuiasca inversarea gandirii pe care o urmareste Cursul.
Culegerea de exercitii cuprinde 365 de lectii, una pentru fiecare zi a anului. Studentii insa nu trebuie sa faca lectiile in acest ritm si pot sta mai mult de o zi la o lectie care ii atrage in mod deosebit. Instructiunile recomanda doar sa nu incerce mai mult de o lectie pe zi. Caracterul practic al Culegerii de exercitii e subliniat in introducerea ei, care pune accentul mai degraba pe trairea dobandita prin practica decat pe angajamentul prealabil fata de un tel spiritual:
Unele dintre ideile prezentate in culegerea aceasta ti se vor parea greu de crezut, iar altele pot sa iti para chiar infioratoare. Nu conteaza. Ti se cere pur si simplu sa aplici ideile dupa cum esti indrumat. Nu ti se cere sa le judeci. Ci numai sa le folosesti. Tocmai folosirea lor le va da sens pentru tine si iti va arata ca sunt adevarate.
Retine doar atat: nu e nevoie sa crezi ideile respective, nu e nevoie sa le accepti si nici macar sa le primesti. Pe unele dintre ele s-ar putea sa le respingi energic. Niciuna dintre aceste reactii nu va conta si nu le va reduce eficacitatea. Dar sa nu iti ingadui sa faci exceptii in aplicarea ideilor din culegere si, indiferent ce reactii ti-ar starni, foloseste-le. Nu ti se cere mai mult de atat (Culegere de exercitii, p. 2).
Ultima carte, Manualul pentru profesori, scris sub forma de intrebare-si-raspuns, furnizeaza raspunsuri la cateva dintre cele mai probabile intrebari pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului. Cartea cuprinde si explicatii pentru un numar de termeni folositi in Curs, definiti in cadrul teoretic pe care il furnizeaza Textul.
Cursul nu se pretinde a fi definitiv si nici lectiile din Culegere nu sunt menite sa incheie procesul de invatare al studentului. In final, cititorul e lasat in mainile propriului Profesor Launtric, Care va dirija toata invatatura ulterioara dupa cum crede El ca e mai bine. Desi Cursul acopera o sfera vasta, adevarul nu poate fi limitat la nicio forma finita, dupa cum se vede clar din afirmatiile finale ale Culegerii de exercitii:
Cursul acesta e un inceput, nu un sfarsit [...]. Nu ti se mai traseaza lectii concrete, pentru ca nu mai e nevoie de ele. De aici inainte, sa nu asculti decat Vocea pentru Dumnezeu [...]. El iti va dirija eforturile, spunandu-ti exact ce sa faci, cum sa iti dirijezi mintea si cand sa vii in liniste la El, cerandu-I indrumarea sigura si Cuvantul cert (Culegere de exercitii, p. 471).
Ce spune?
Realul nu poate fi amenintat.
Irealul nu exista.
In asta consta pacea lui Dumnezeu.
Asa incepe Cursul de miracole. Cursul face o distinctie fundamentala intre real si ireal; intre cunoastere si perceptie. Cunoasterea e adevar, sub o singura lege - legea iubirii, sau Dumnezeu. Adevarul e inalterabil, vesnic si neambiguu. Poate fi nerecunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplica la tot ce a creat Dumnezeu si numai ce a creat El este real. E dincolo de invatare, pentru ca e dincolo de timp si evolutie. Nu are opus; nici inceput si nici sfarsit. Ci pur si simplu este.
Lumea perceptiei, pe de alta parte, e lumea timpului, a schimbarii, a inceputurilor si sfarsiturilor. E bazata pe interpretare, nu pe fapt. E lumea nasterii si a mortii, fondata pe credinta in carenta, pierdere, separare si moarte. E invatata si nu data, selectiva in perceptiile ei, instabila in functionarea ei si inexacta in interpretarile ei.
Din cunoastere si, respectiv, perceptie apar doua sisteme de gandire distincte, opuse in toate privintele. In domeniul cunoasterii, niciun gand nu exista separat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu si Creatia Sa impartasesc o singura Vointa. Lumea perceptiei e facuta insa din credinta in vointe opuse si separate, intr-un conflict perpetuu una cu alta si cu Dumnezeu. Ce vede si aude perceptia pare real pentru ca permite numai constientizarea lucrurilor ce corespund dorintelor celui ce percepe. Se ajunge astfel la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de continua aparare tocmai pentru ca nu este reala.
Odata ce ai fost prins in lumea perceptiei, esti prins intr-un vis. Nu poti scapa din el fara ajutor, pentru ca tot ce iti arata simturile sta marturie pentru realitatea acestui vis. Dumnezeu a oferit Raspunsul, singura Cale de iesire, adevaratul Ajutor. E functia Vocii Sale, a Spiritului Sau Sfant, sa mijloceasca intre doua lumi. Si o poate face pentru ca, in timp ce pe de-o parte cunoaste adevarul, pe de alta ne recunoaste iluziile, dar nu crede in ele. E telul Spiritului Sfant sa ne ajute sa scapam din lumea viselor invatandu-ne cum sa ne inversam gandirea si sa ne dezvatam greselile. Iertarea e marele instrument la indemana Spiritului Sfant pentru a ne invata cum sa realizam aceasta inversare a gandirii. Cu toate acestea, Cursul are modul lui de a defini iertarea, dupa cum si lumea o defineste in felul ei.
Lumea pe care o vedem nu face decat sa reflecte propriul nostru cadru de referinta interior - ideile, dorintele si sentimentele dominante din mintile noastre. „Proiectia face perceptia” (Text, p. 401). Ne uitam mai intai inauntru, hotaram ce fel de lume vrem sa vedem si apoi proiectam lumea respectiva in afara, facand din ea adevarul asa cum il vedem. O facem adevarata prin felul in care interpretam ce anume vedem. Daca folosim perceptia pentru a ne justifica propriile greseli - mania, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice forma ar aparea - vom vedea o lume a raului, a distrugerii, a malitiei, a invidiei si disperarii. Toate acestea trebuie sa invatam sa le iertam, nu pentru ca suntem „buni” si „milostivi”, ci pentru ca ceea ce vedem nu e adevarat. Noi am distorsionat lumea cu sucitele noastre mecanisme de aparare si, de aceea, vedem ce nu este. Pe masura ce invatam sa ne recunoastem erorile perceptuale, invatam totodata sa le trecem cu vederea sau sa le „iertam”. In acelasi timp, ne iertam pe noi insine, privind dincolo de sucitele noastre concepte de sine, spre Sinele pe Care L-a creat Dumnezeu sa fie in noi;
Pacatul e definit ca „lipsa de iubire” (Text, p. 10). De vreme ce iubirea e tot ce exista, pacatul, in ochii Spiritului Sfant, e o eroare ce trebuie corectata si nu un rau ce trebuie pedepsit. Sentimentul nostru de inadecvare, de slabiciune si incompletudine provine din puternica investitie in „principiul carentei” ce guverneaza intreaga lume a iluziilor. Din acest punct de vedere, cautam in altii ce simtim ca lipseste in noi insine. „Iubim” pe cineva pentru a capata ceva noi insine. Iata ce trece drept iubire in lumea viselor. Nu poate sa existe o eroare mai mare decat asta, caci iubirea e incapabila sa ceara ceva.
Numai mintile se pot uni cu adevarat, iar ce a unit Dumnezeu, niciun om nu poate sa desparta (Text, p. 321). Cu toate acestea, adevarata unire e posibila numai la nivelul Mintii lui Cristos si nu s-a pierdut de fapt niciodata. „Micul eu” cauta sa se mareasca prin aprobare exterioara, bunuri exterioare si „iubire” exterioara. Sinele creat de Dumnezeu nu are nevoie de nimic. E de-a pururi complet, ocrotit, iubit si iubitor, cautand sa impartaseasca, nu sa capete; sa extinda, nu sa proiecteze. Nu are nevoi si vrea sa se uneasca cu altii, din constientizarea reciproca a propriei lor abundente.
Relatiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste si pueril de egocentrice. Date insa Spiritului Sfant, relatiile acestea pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pamant - miracolele care arata calea de intoarcere la Cer. Lumea isi foloseste relatiile speciale ca arma definitiva de excludere; ca demonstratie a separarii. Spiritul Sfant le transforma in desavarsite lectii de iertare si desteptare din vis. Fiecare relatie e un prilej de a lasa perceptiile sa fie vindecate si greselile corectate. Fiecare in parte e o noua sansa de a te ierta pe tine insuti iertandu-l pe celalalt. Si fiecare in parte devine o noua invitatie facuta Spiritului Sfant si reamintirii lui Dumnezeu.
Perceptia e o functie a trupului si reprezinta, de aceea, o limitare a constientei. Perceptia vede prin ochii trupului si aude prin urechile trupului. Ea evoca raspunsurile limitate pe care le da trupul. In mare masura, trupul pare de sine statator si de sine motivat, dar raspunde de fapt numai la ce intentioneaza mintea. Daca mintea vrea sa il foloseasca pentru atac, sub orice forma, el devine prada bolii, a imbatranirii si a pieirii. Daca, in schimb, mintea accepta rostul pe care il da acestuia Spiritul Sfant, el devine un mod util de a comunica cu altii, invulnerabil cat e nevoie de el, urmand a fi lasat deoparte cu blandete cand i s-a incheiat folosul. De la sine, e neutru, cum e totul in lumea perceptiei. Daca e folosit pentru telurile eului sau ale Spiritului Sfant depinde intru totul de ce vrea mintea.
Opusul vederii prin ochii trupului e viziunea lui Cristos, care reflecta putere, nu slabiciune; unitate, nu separare; iubire, nu frica. Opusul auzului prin urechile trupului este comunicarea prin Vocea pentru Dumnezeu - Spiritul Sfant - care isi are locul in fiecare dintre noi. Vocea Lui pare indepartata si greu de auzit din cauza ca eul, care vorbeste pentru sinele marunt si separat, pare sa vorbeasca mult mai tare. De fapt, e tocmai invers. Spiritul Sfant vorbeste cu o claritate indubitabila si cu o atractie irezistibila. Cine nu alege sa se identifice cu trupul nu poate sa ramana surd la mesajele Lui de eliberare si speranta, si nici sa nu accepte bucuros viziunea lui Cristos in schimbul jalnicei lui imagini de sine.
Viziunea lui Cristos e darul Spiritului Sfant, alternativa lui Dumnezeu la iluzia separarii si la credinta in realitatea pacatului, a vinovatiei si a mortii. E singura corectie la toate greselile de perceptie; reconcilierea tuturor opusilor aparenti pe care se bazeaza lumea aceasta. Lumina ei binevoitoare arata lucrurile toate dintr-un alt punct de vedere, reflectand sistemul de gandire ivit din cunoastere si facand reintoarcerea la Dumnezeu nu numai posibila, ci si inevitabila. Ce se considera odinioara o nedreptate facuta cuiva de altcineva devine acum un strigat de ajutor si o chemare la unire. Pacatul, boala si atacul sunt vazute ca perceptii eronate ce asteapta sa fie remediate prin blandete si iubire. Mecanismele de aparare sunt abandonate pentru ca, acolo unde nu exista atac, nu e nevoie de ele. Nevoile fratilor nostri devin propriile noastre nevoi, caci calatoresc si ei cu noi in timp ce ne indreptam spre Dumnezeu. Fara noi, si-ar rataci calea. Fara ei, nu am putea nici noi sa o gasim pe a noastra.
Iertarea e necunoscuta in Cer, unde nevoia de iertare ar fi de neconceput. Si totusi, in aceasta lume iertarea este o corectie necesara la toate greselile pe care le-am facut. A oferi iertare e singurul mod de a o avea, caci reflecta legea Cerului ca a da si a primi este acelasi lucru. Cerul e starea fireasca a tuturor Fiilor lui Dumnezeu asa cum i-a creat El. Asta e realitatea lor in vecii vecilor. Si nu s-a schimbat doar pentru ca a fost uitata.
Iertarea e mijlocul prin care ne vom aminti. Prin iertare, gandirea lumii este inversata. Lumea iertata devine poarta Cerului, caci prin indurarea ei putem in sfarsit sa ne iertam pe noi insine. Nemaitinand pe nimeni prizonier al vinovatiei, devenim noi insisi liberi. Adeverind Cristosul in toti fratii nostri, Ii recunoastem prezenta in noi insine. Dand uitarii toate perceptiile noastre eronate si nepastrand nimic din trecut care sa ne mai retina, putem sa ni-L amintim pe Dumnezeu. Dincolo de asta, invatatura nu poate trece. Cand suntem gata, Dumnezeu Insusi va face ultimul pas al reintoarcerii noastre la El.
CUPRINS 1
Introducere 1
Capitolul 1 SEMNIFICATIA MIRACOLELOR
I. Principiile miracolelor 3
II. Revelatie, timp si miracole. 6
III. Ispasire si miracole. 8
IV. Iesirea din intuneric 10 V. Intregime si spirit 11
VI. Iluzia nevoilor., 12
VII. Distorsiunile impulsurilor miraculoase. 14
Capitolul 2 SEPARAREA SI ISPASIREA
I. Originile separarii. 16
II. Ispasirea ca mecanism de aparare 17
III. Altarul lui Dumnezeu 19
IV. Vindecarea ca eliberare de toata frica 21
V. Functia facatorului de miracole 23
A. Principiile speciale ale facatorilor de miracole. 25
VI. Frica si conflict. 26
VII. Cauza si efect. 29
VIII. Semnificatia Judecatii de apoi. 31
Capitolul 3 PERCEPTIA INOCENTA
I. Ispasire fara sacrificiu. 33
II. Miracolele ca perceptie adevarata 35
III. Perceptie versus cunoastere. 36
IV. Greseala si eul 38
V. Dincolo de perceptie. 40
VI. Judecata si complexul autoritatii 42
VII. Crearea versus imaginea de sine 45
Capitolul 4 ILUZIILE EULUI
Introducere. 47
I. Predare corecta si invatare corecta. 47
II. Eul si falsa autonomie 51
III. Iubire fara conflict. 54
IV. Nu trebuie sa fie asa. 56
V. Iluzia eu-trup. 59
III
VI. Recompensele lui Dumnezeu. 60
VII. Creatie si comunicare 62
Capitolul 5 VINDECARE SI INTREGIME
Introducere. 65
I. Invitatia facuta Spiritului Sfant. 65
II. Vocea pentru Dumnezeu. 68
III. Calauza spre mantuire. 70
IV. Predare si vindecare. 73
V. Cum foloseste eul vinovatia 75
VI. Timp si vesnicie. 78
VII. Decizia de a-L alege pe Dumnezeu 80
Capitolul 6 LECTIILE IUBIRII
Introducere. 82
I. Mesajul rastignirii. 82
II. Alternativa la proiectie. 86
III. Renuntarea la atac. 89
IV. Singurul Raspuns 90
V. Lectiile Spiritului Sfant. 93
A. Sa ai, da totul tuturor. 94
B. Sa ai pace, preda pace ca sa o inveti 96
C. Vegheaza numai pentru Dumnezeu si Imparatia Sa 98
Capitolul 7 DARURILE IMPARATIEI
I. Ultimul pas 101
II. Legea Imparatiei 102
III. Realitatea Imparatiei. 104
IV. Vindecarea ca recunoastere a adevarului 106
V. Vindecarea si caracterul neschimbator al mintii 108
VI. De la vigilenta la pace. 111
VII. Totalitatea Imparatiei 114
VIII. Credinta de necrezut 116
IX. Extinderea Imparatiei. 118
X. Confuzia dintre durere si bucurie 120
XI. Starea de gratie 122
Capitolul 8 CALATORIA INAPOI
I. Directia programei 124
II. Diferenta dintre intemnitare si libertate 125
III. Sfanta intalnire 127
IV. Darul libertatii. 129
V. Voia neimpartita a Fiimii. 131
IV
VI. Comoara lui Dumnezeu. 133
VII. Trupul ca mijloc de comunicare 135
VIII. Trupul ca mijloc sau ca scop 139
IX. Vindecarea ca perceptie corectata. 141
Capitolul 9 ACCEPTAREA ISPASIRII
I. Acceptarea realitatii 144
II. Raspunsul la rugaciune 147
III. Corectarea greselii. 149
IV. Planul de iertare al Spiritului Sfant 151
V. Vindecatorul nevindecat 153
VI. Acceptarea fratelui tau. 156
VII. Cele doua evaluari 157
VIII. Grandoare versus grandiozitate. 159
Capitolul 10 IDOLII BOLII
Introducere. 163
I. Acasa in Dumnezeu 163
II. Decizia de a uita 164
III. Dumnezeul bolii 165
IV. Sfarsitul bolii 168
V. Negarea lui Dumnezeu 170
Capitolul 11 DUMNEZEU SAU EUL
Introducere 174
I. Darurile Paternitatii 175
II. Invitatia la vindecare 177
III. Din intuneric la lumina 179
IV. Mostenirea Fiului lui Dumnezeu 181
V. „Dinamica“ eului 182
VI. Trezirea la izbavire 186
VII. Conditia realitatii 189
VIII. Problema si raspunsul 190
Capitolul 12 PROGRAMA SPIRITULUI SFANT
I. Judecata Spiritului Sfant 194
II. Modul de a-ti aduce aminte de Dumnezeu. 196
III. Investitia in realitate. 199
IV. A cauta si a gasi. 201
V. Programa sanatoasa 203
VI. Viziunea lui Cristos 205
VII. Privirea launtrica. 207
VIII. Atractia iubirii pentru iubire. 210
V
Capitolul 13 LUMEA LIPSITA DE VINOVATIE
Introducere. 213
I. Nevinovatie si invulnerabilitate. 214
II. Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. 216
III. Frica de izbavire 218
IV. Functia timpului 221
V. Cele doua sentimente. 223
VI. Gasirea prezentului 226
VII. Atingerea lumii reale 229
VIII. De la perceptie la cunoastere. 232
IX. Norul vinovatiei 234
X. Eliberarea de vinovatie. 236
XI. Pacea Cerului. 240
Capitolul 14 A PREDA PENTRU ADEVAR
Introducere. 243
I. Conditiile invatarii 243
II. Studentul fericit. 244
III. Decizia in favoarea nevinovatiei. 246
IV. Functia pe care o ai in cadrul Ispasirii. 251
V. Cercul Ispasirii. 253
VI. Lumina comunicarii. 256
VII. Impartasirea perceptiei cu Spiritul Sfant. 258
VIII. Sfantul loc de intalnire. 260
IX. Reflectia sfinteniei 261
X. Egalitatea miracolelor 262
XI. Testul adevarului 266
Capitolul 15 CLIPA SFANTA
I. Cele doua moduri de folosire a timpului 271
II. Sfarsitul indoielii. 274
III. Micime versus magnitudine 276
IV. Exersarea clipei sfinte. 278
V. Clipa sfanta si relatiile speciale. 280
VI. Clipa sfanta si legile lui Dumnezeu. 283
VII. Sacrificiul de care nu este nevoie 285
VIII. Singura relatie reala 288
IX. Clipa sfanta si atractia lui Dumnezeu 289
X. Timpul renasterii. 291
XI. Craciunul ca incetare a sacrificiului. 294
Capitolul 16 IERTAREA ILUZIILOR
I. Adevarata empatie 297
VI
II. Puterea sfinteniei. 299
III. Recompensa predarii 301
IV. Iluzia si realitatea iubirii 303
V. Alegerea complinirii. 306
VI. Puntea ce duce la lumea reala. 310
VII. Incetarea iluziilor 313
Capitolul 17 IERTAREA SI RELATIA SFANTA
I. Aducerea fanteziei la adevar. 316
II. Lumea iertata. 317
III. Umbre ale trecutului. 319
IV. Cele doua tablouri. 322
V. Relatia vindecata. 326
VI. Stabilirea obiectivului. 329
VII. Se cere credinta 331
VIII. Conditiile pacii 333
Capitolul 18 TRECEREA VISULUI
I. Realitatea substitut. 335
II. Baza visului.. 338
III. Lumina in vis. 340
IV. Mica disponibilitate 342
V. Visul fericit. 344
VI. Dincolo de trup. 346
VII. Nu trebuie sa fac nimic 349
VIII. Micuta gradina 351
IX. Cele doua lumi 354
Capitolul 19 DOBANDIREA PACII
I. Vindecare si credinta 358
II. Pacat versus greseala. 361
III. Irealitatea pacatului 363
IV. Obstacolele in calea pacii. 365
A. Primul obstacol: Dorinta de a scapa de ea. 366
a) Atractia vinovatiei 369
B. Al doilea obstacol: Credinta ca trupul este valoros pentru ce ofera 371
a) Atractia durerii. 372
C. Al treilea obstacol: Atractia mortii. 374
a) Trupul nestricacios. 375
D. Al patrulea obstacol: Frica de Dumnezeu 377
a) Ridicarea valului 379
VII
Capitolul 20 VIZIUNEA SFINTENIEI
I. Saptamana Sfanta 383
II. Darul de crini. 384
III. Pacatul ca ajustare. 386
IV. Intrarea in arca. 389
V. Vestitorii vesniciei. 391
VI. Templul Spiritului Sfant. 393
VII. Consecventa dintre mijloace si scop. 396
VIII. Viziunea nepacatoseniei. 398
Capitolul 21 RATIUNE SI PERCEPTIE
Introducere 401
I. Cantecul uitat. 401
II. Raspunderea pentru vedere 403
III. Credinta, convingere si viziune 406
IV. Frica de a te uita inauntru 409
V. Functia ratiunii 411
VI. Ratiune versus nebunie. 413
VII. Ultima intrebare fara raspuns. 416
VIII. Transformarea interioara. 419
Capitolul 22 MANTUIREA SI RELATIA SFANTA
Introducere. 421
I. Mesajul relatiei sfinte 422
II. Nepacatosenia fratelui tau. 424
III. Ratiunea si formele greselii. 427
IV. Bifurcarea drumului. 430
V. Slabiciune si defensivitate 431
VI. Lumina relatiei sfinte 433
Capitolul 23 RAZBOIUL CU TINE INSUTI
Introducere. 437
I. Convingerile ireconciliabile. 438
II. Legile haosului 441
III. Mantuire fara compromis 446
IV. Deasupra campului de lupta. 447
Capitolul 24 OBIECTIVUL SPECIALITATII
Introducere. 450
I. Specialitatea ca substitut al iubirii 450
II. Tradarea de care da dovada specialitatea 452
III. Iertarea specialitatii. 456
IV. Specialitate versus nepacatosenie. 458
VIII
V. Cristosul din tine. 459
VI. Mantuirea de toata frica. 461
VII. Punctul de intalnire 464
Capitolul 25 DREPTATEA LUI DUMNEZEU
Introducere. 468
I. Legatura cu adevarul 468
II. Mantuitorul de intunecime 470
III. Perceptie si alegere 473
IV. Lumina pe care o aduci 475
V. Starea de nepacatosenie. 476
VI. Functia speciala. 478
VII. Piatra mantuirii. 480
VIII. Dreptatea restituita iubirii. 483
IX. Dreptatea Cerului. 487
Capitolul 26 TRANZITIA
I. „Sacrificiul“ unitatii 490
II. Multe forme, o singura corectie 492
III. Zona de frontiera. 494
IV. Unde nu mai e pacatul. 495
V. Micul impediment 497
VI. Prietenul desemnat. 500
VII. Legile vindecarii 501
VIII. Imediatetea mantuirii. 505
IX. Caci au sosit. 507
X. Ispravirea nedreptatii. 509
Capitolul 27 VINDECAREA VISULUI
I. Tabloul rastignirii 511
II. Frica de vindecare. 514
III. Dincolo de toate simbolurile. 518
IV. Raspunsul linistit 520
V. Exemplul vindecarii 521
VI. Martorii pacatului. 524
VII. Visatorul visului 526
VIII. „Eroul“ visului 529
Capitolul 28 DESFACEREA FRICII
I. Memoria prezenta. 533
II. Inversarea efectului si cauzei 536
III. Acordul de a te uni. 539
IV. Unirea cea mare 541
IX
V. Alternativa la visele de frica 543
VI. Legamintele secrete 545
VII. Arca sigurantei 546
Capitolul 29 TREZIREA
I. Umplerea golului 549
II. Sosirea Oaspetelui. 551
III. Martorii lui Dumnezeu 553
IV. Rolurile din vise 554
V. Locasul imuabil. 556
VI. Iertarea si sfarsitul timpului 558
VII. Nu cauta in afara ta. 559
VIII. Anticristul 561
IX. Visul de iertare 563
Capitolul 30 NOUL INCEPUT
Introducere. 566
I. Reguli pentru luarea deciziilor. 566
II. Libertatea vointei 569
III. Dincolo de toti idolii. 571
IV. Adevarul din spatele iluziilor. 573
V. Singurul scop. 575
VI. Justificarea iertarii. 578
VII. Noua interpretare 580
VIII. Realitatea neschimbatoare. 582
Capitolul 31 VIZIUNEA FINALA
I. Simplitatea mantuirii 584
II. A merge cu Cristos 587
III. Autoacuzatii. 589
IV. Adevarata alternativa. 591
V. Conceptul de sine versus Sinele 593
VI. Recunoasterea spiritului 597
VII. Viziunea mantuitorului 599
VIII. Mai alege o data 603
X
CUPRINS 2
Introducere. 1
PARTEA I
Lectia
1. Tot ce vad… nu inseamna nimic. 3
2. Eu am dat tuturor lucrurilor pe care le vad… tot intelesul pe care il
au pentru mine 4
3. Nu inteleg nimic din ce vad 5
4. Aceste ganduri nu inseamna nimic 6
5. Nu ma supar niciodata din ce cauza cred eu 8
6. Ma supar pentru ca vad ceva ce nu exista. 10
7. Vad numai trecutul. 11
8. Mintea mea e preocupata de ganduri trecute. 12
9. Nu vad nimic cum e acum. 14
10. Gandurile mele nu inseamna nimic. 15
11. Gandurile mele fara inteles imi arata o lume fara inteles. 17
12. Ma supar pentru ca vad o lume fara inteles 18
13. O lume fara inteles starneste frica 20
14. Dumnezeu nu a creat o lume fara inteles 22
15. Gandurile mele sunt imagini plasmuite de mine. 24
16. Nu am ganduri neutre 25
17. Nu vad lucruri neutre. 27
18. Nu resimt de unul singur efectele felului meu de a vedea. 28
19. Nu resimt de unul singur efectele gandurilor mele. 29
20. Sunt hotarat sa vad. 30
21. Sunt hotarat sa vad lucrurile altfel. 31
22. Ce vad e o forma de razbunare. 32
23. Pot scapa din lumea pe care o vad renuntand la gandurile de atac 33
24. Nu percep ce e in interesul meu. 35
25. Nu stiu la ce serveste niciun lucru 37
26. Gandurile mele de atac imi ataca invulnerabilitatea. 39
27. Mai presus de toate, vreau sa vad 41
28. Mai presus de toate, vreau sa vad lucrurile altfel 42
29. Dumnezeu este in tot ce vad. 44
30. Dumnezeu este in tot ce vad pentru ca Dumnezeu este in mintea mea. 46
31. Nu sunt victima lumii pe care o vad 47
III CULEGERE DE EXERCITII PENTRU STUDENTI
32. Eu am inventat lumea pe care o vad 48
33. Exista un alt mod de-a privi lumea 49
34. As putea sa vad pace in schimb 50
35. Mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfant 51
36. Sfintenia mea invaluie tot ce vad 53
37. Sfintenia mea binecuvanteaza lumea. 54
38. Nu exista ceva ce sfintenia mea sa nu poata face. 56
39. Sfintenia mea e mantuirea mea. 58
40. Sunt binecuvantat ca Fiu al lui Dumnezeu. 60
41. Dumnezeu merge cu mine oriunde merg. 61
42. Dumnezeu este puterea mea. Viziunea e darul Lui. 63
43. Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot sa vad separat de El 65
44. Dumnezeu este lumina in care vad 67
45. Dumnezeu este Mintea cu care gandesc 69
46. Dumnezeu este Iubirea in care iert. 71
47. Dumnezeu este puterea in care ma incred 73
48. Nu e nimic de temut. 75
49. Vocea lui Dumnezeu imi vorbeste pe tot parcursul zilei 76
50. Ma sustine Iubirea lui Dumnezeu 77
Recapitularea I
Introducere. 78
51. (1-5). 79
52. (6-10). 81
53. (11-15). 83
54. (16-20). 85
55. (21-25). 87
56. (26-30). 89
57. (31-35). 91
58. (36-40). 93
59. (41-45). 95
60. (46-50). 60
61. Eu sunt lumina lumii. 99
62. Iertarea e functia mea ca lumina a lumii. 101
63. Lumina lumii aduce pace fiecarei minti prin iertarea mea. 102
64. Sa nu imi uit functia 103
Introducere generala la Cursul de miracole - Kenneth Wapnick
Cursul de miracole este un set de trei carti dictate de Iisus, din care invatam cum sa ne aducem aminte de Dumnezeu, desfacand vina prin iertarea oferita celorlalti. Cursul s-a nascut in 1965, ca raspuns la rugamintea a doi psihologi interesati sa gaseasca „o alta modalitate” de raportare la altii. Dictarea Cursului de miracole s-a incheiat in 1972, iar cartile s-au publicat in 1976.
Introducerea generala la Cursul de miracole este o prezentare aprofundata a principiilor iertarii din Curs, cuprinzand si amanunte despre felul in care a fost scris Cursul. Autorul Introducerii, Kenneth Wapnick, a fost prietenul apropiat si asociatul celor doua persoane a caror decizie de a-si uni eforturile in vederea unui interes comun a declansat dictarea Cursului. Kenneth Wapnick lucreaza cu Cursul din 1973, cand a inceput sa scrie pe tema lui, sa il predea si sa ii utilizeze principiile in activitatea sa de psihoterapeut.
Introducerea generala la Cursul de miracole este o prezentare aprofundata a principiilor iertarii din Curs, cuprinzand si amanunte despre felul in care a fost scris Cursul. Autorul Introducerii, Kenneth Wapnick, a fost prietenul apropiat si asociatul celor doua persoane a caror decizie de a-si uni eforturile in vederea unui interes comun a declansat dictarea Cursului. Kenneth Wapnick lucreaza cu Cursul din 1973, cand a inceput sa scrie pe tema lui, sa il predea si sa ii utilizeze principiile in activitatea sa de psihoterapeut.