Descriere
Aparitia psihoneurologiei, ca disciplina de granita intre stiintele neurale, psihologie, stiintele tehnice, este rezultatul traducerii in viata a exigentelor acestei orientari metodologice, respectiv a principiului interdisciplinaritatii si al complementaritatii.
In lucrarea de fata se realizeaza o sinteza relevanta a studiului si problematicii actuale a psihoneurologiei, sub dublul sau aspect, teoretic si aplicativ, astfel ca, prin continutul sau si modul de tratare a diverselor probleme legate de raportul psihic creier va retine, cu siguranta, atentia unor categorii diverse de specialisti, de la neurologi si psihologi pana la filosofi, si va surescita interesul oricarui cititor dornic de cunoastere, in general, de cunoasterea de sine, in special.
Fragment:
" Raportul PSIHIC-CREIER
Indiferent daca definirea neuropsihologiei are un caracter mai restrans sau maie extins, domeniul ei specific de studiu ramane tot raportul psihic-creier.
Principala sa finalitate epistemologica rezida tocmai in elucidarea, pe baze experimentale si clinice, a naturii si esentei acestui raport in jurul caruia, in istoria gandirii filosofice si stiintifice, au existat aprinse dispute si controverse.
Trebuie subliniat ca daca problema originii si naturii psihicului s-a constientizat si a devenit obiect de preocupare intelectuala din cele mai vechi timpuri, de cand omul a dobandit constiinta de sine, studiul organizarii structural- functionale a creierului a intrat mult mai tarziu in circuitul epistemologic.
Evidentierea si afirmarea legaturii celor doua entitati- psihicul si creierul - se realizeaza abia in antichitatea tarzie, doar cu cateva secole inaintea erei noastre.
Pana atunci, cea mai inradacinata era convingerea ca sufletul este un atribut al intregului corp, mecanismul ,dinamizarii' si , primenirii' lui fiind considerat actul respiratiei sau circulatia sangelui."