101 intrebari si raspunsuri despre Biblie - Raymond E. Brown

La sfarsitul anilor ’50 ai secolului trecut imi terminam studiile doctorale, pentru a putea preda Biblia. Dupa un an petrecut la Ierusalim, multumita unei burse pentru studierea manuscriselor de la Marea Moarta, inca inedite pe atunci, m-am reintors si am inceput sa predau stiintele biblice la Seminarul „Sfanta Maria” din Baltimore. In anul 1960 am sustinut prima sesiune de studii de vara despre Biblie, iar dupa aceasta perioada, pe langa obisnuitele mele ore de predat, am tinut mii de conferinte pentru diverse grupuri doritoare sa auda vorbindu-se despre Scripturi. Aceste grupuri erau formate din episcopi si preoti din diecezele catolice si din clerici ai altor Biserici, calugari si calugarite din diferite congregatii, precum si grupuri formate din toti acei oameni care participa, pe parcursul verii, la sesiuni, congrese si conferinte. Oricare ar fi fost subiectul conferintelor mele tinute pe parcursul anilor, am fost impresionat sa constat ca, in momentul cand incepea partea in care raspundeam la intrebari, unele dintre acestea reveneau constant, chiar daca nu se potriveau cu tema abordata. Aceasta repetare mi-a fost, cu siguranta, de folos, nu doar pentru ca am sesizat ceea ce era de interes pentru public, ci si – sper acest lucru – pentru a putea formula raspunsuri mai adecvate la aceste intrebari. Deseori auditorii au avut amabilitatea de a afirma ca momentul consacrat intrebarilor si raspunsurilor nu era mai putin important decat conferintele propriu-zise, pentru a aprofunda intelegerea Scripturilor. Acesta a fost motivul pentru care m-am hotarat sa adun, din acest bagaj de experienta, intrebarile care mi s-au parut cel mai des formulate si sa public raspunsurile la acestea.
 
Permiteti-mi sa insist: este vorba despre intrebari care mi-au fost adresate. Un procentaj insemnat din acestea a fost adresat, probabil, oricarei persoane care vorbeste despre Biblie. Totusi, este inevitabil ca raspunsurile pe care le-am publicat si cele pe care le-am formulat sa fi sugerat chiar ele unele dintre intrebarile auditoriului. In lucrare, m-am straduit sa formulez intrebarile in functie de amintirile mele. Unele dintre ele au fost enuntate, intotdeauna, din interes sau din curiozitate. Altele sunt formulate intr-o maniera usor defensiva, deoarece foarte adesea subiectul suscita, in cel care intreaba, o anumita tulburare. Se intampla ca interlocutorul sa insiste: raspunsul care i-a fost dat nu corespunde exact cu ceea ce cauta el. Am incercat sa pastrez aceste diferente de ton. M-am intrebat ce spatiu ar trebui sa acord raspunsurilor din aceasta carte. Ar fi mai bine sa dau raspunsuri mai ample unui numar mai mic de intrebari, sau sa dau raspunsuri mai scurte, care sa genereze alte intrebari, ce ar relua punctele tratate insuficient in cadrul primului raspuns? Cel mai adesea am ales aceasta din urma abordare, caci ea corespunde experientei mele directe din teren, in urma conferintelor tinute. Participantii nu se asteapta ca raspunsul la o intrebare sa constituie o noua conferinta. Ei prefera aprofundarea unui raspuns considerat incomplet. Totusi, exista probleme complexe, care cer uneori raspunsuri mai detaliate, exact in momentul cand sunt puse (si pe care aceasta lucrare le prezinta). Cititorul va observa imediat diferenta de lungime dintre raspunsurile la cele 101 intrebari.
 
Alte persoane ca mine, care si-au petrecut viata studiind Biblia, ar putea formula raspunsuri diferite la aceste intrebari. Raspunsurile imi apartin, dar ele au fost cizelate in primul rand din dorinta de a face intelese informatiile, nu de dorinta de a atrage atentia cu orice pret. Am constatat ca o replica prea abila sau un raspuns prompt care vizeaza provocarea rasului raneste deseori si inchide mintea interlocutorului in fata a ceea ce de fapt doresti cu adevarat sa transmiti. Prefer sa-mi enunt pe larg gandurile, decat sa subliniez ridicolul unui raspuns de alt tip, oricat de caraghios il gasesc, in fond. Il avertizez pe cititor: nu va gasi nimic remarcabil, „stralucitor”, in aceste raspunsuri; imi este suficient sa sper ca va gasi, in ele, informatii. Am preferat termenul de „raspuns” celui de „replica”. In acest fel am raspuns la aceste intrebari si o voi mai face in continuare; dar cititorul este acela care va judeca daca a gasit, cu adevarat, raspunsul asteptat. - Raymond E. Brown