1989-1992. Presa libera!? Presa in Romania post-comunista - Matei Gheboianu

Constient de riscul ca demersul de istorie orala sa aduca in atentie informatii mai degraba cu valoare anecdotica decat utile analitic, Matei Gheboianu a urmarit prin intrebarile sale sa obtina raspunsuri relevante atat pentru politica de continut a publicatiilor studiate, cat si pentru dimensiunea economica a functionarii acestor publicatii si pentru evidentierea mutatiilor de mentalitati si din activitatea concreta a redactiilor. In fine, dar nu in cele din urma, el a realizat o analiza de continut a publicatiilor selectate pentru studiile de caz – „Adevarul”, „Romania libera”, „Expres”, „Academia Catavencu”, „Dreptatea”, „Prahova”, „Gazeta sporturilor” si „Evenimentul zilei” – alegand in mod judicios saptamani tipice, la intervale de 6 luni, care i-au ingaduit masurarea riguroasa a unora dintre mutatiile inregistrate de aceste publicatii. Pe aceasta baza informationala si analitica solida, lucrarea aduce cunostinte noi cu privire la modul de compunere a redactiilor si la procesul de privatizare a organelor de presa, precum si in legatura cu modul in care publicatiile studiate au reflectat preocuparile societatii romanesti din primii ani ai tranzitiei post-comuniste. Pe de alta parte, datorita modului inteligent in care echilibreaza demersul analitic cu prezentarea concretului istoric bazat pe informatia obtinuta din interviurile structurate cu personalitati care au avut un rol definitor in constituirea presei libere din Romania post-comunista, cartea lui Matei Gheboianu se citeste pe nerasuflate si stimuleaza curiozitatea pentru lecturi ulterioare. Ea este astfel in acelasi timp certificatul de maturitate profesionala a unui tanar istoric in afirmare, cat si o mostra a felului in care un demers inteligent de istorie recenta imbogateste cunoasterea si deschide mintea spre o mai buna intelegere a trecutului si a prezentului.

 

Intr-o societate avida si dependenta de informatie, mass-media reprezinta un domeniu de referinta, si in continua schimbare. „Instrument privilegiat al totalitarismului, institutie/actor al schimbarilor sociale si politice, instrument de legitimare/accedere in spatiul public, producator si obiect de discurs, presa constituie una dintre «oglinzile» metamorfozei sociale a Romaniei de dupa decembrie 1989.“ Spre deosebire de zilele noastre, in care mijloacele de informatie s-au diversificat, iar accesul a devenit unul facil, in perioada comunista sistemul reprezentat de televiziune, radio si publicatiile scrise reflectau linia Partidului Comunist Roman, fiind supuse unui control riguros din partea statului.
Lucrarea 1989-1992. Presa libera!? are ca tema analiza mass-mediei romanesti in perioada de tranzitie de la comunism la democratie, avand ca obiectiv realizarea unei radiografii a evolutiei presei. Aceasta este bazata pe teza de doctorat sustinuta in anul 2012 cu titlul: Presa in Romania post-comunista 1989-1992. In realizarea scopului precizat, voi porni de la demantelarea caracteristicii principale a presei comuniste si anume, multiplicitatea formelor de control. Am constatat, pentru perioada comunista, cinci forme de control exercitat de catre stat asupra acestui domeniu:
Prima forma se manifesta prin proprietatea socialista asupra mass-media, odata cu impunerea regimului comunist, proprietatea asupra acesteia devenind un mijloc prin care statul isi exercita controlul. Astfel, printre proprietarii mass-media, o pozitie dominanta a ocupat-o partidul, atat la nivel national, cat si regional sau judetean, alaturi de intreprinderi, institutii centrale si locale, diverse fronturi si organizatii. Al doilea palier al controlului proprietatii este reflectat, la nivel economic, de controlul statului asupra activitatilor acestor „intreprinderi“ de mass-media.
A doua forma de control s-a manifestat asupra input-urilor, un palier al acestor intrari referindu-se la accesul mass-mediei la informatie. In aceasta directie s-a remarcat limitarea acesteia prin intermediul diverselor institutii (un rol important revenindu-i agentiei de presa Agerpres).
O alta forma este controlul asupra personalului. Jurnalistii angajati in mass-media erau, de regula, atent selectati, iar in cazul publicatiilor considerate avand grad ideologic ridicat, acestia erau minutios verificati si participau la diverse cursuri de reciclare, prin care erau obligati sa-si insuseasca ideologia comunista.
Urma apoi controlul asupra continuturilor, aceasta realizandu-se printr-o cenzura impusa la nivel editorial. Un prim nivel este reprezentat de autocenzura fiecarui jurnalist, urmat de o cenzura realizata la nivelul redactiei. La nivel central, presa era controlata de catre Sectia de Presa, ce isi desfasura activitatea pe langa Comitetul Central al PCR.
Nu in ultimul rand, se realiza un control asupra distributiei, reflectat prin impiedicarea accesului populatiei la diverse editii, care nu respectau linia partidului. De asemenea, exista si obligativitatea abonarii la anumite publicatii considerate de importanta ideologica, cel mai cunoscut caz fiind cel al ziarului Scinteia.
Incheierea revolutiei din decembrie 1989 reprezinta un prilej de analiza a transformarilor la care aceste forme de control au fost supuse. Din punct de vedere a proprietatii, presa a cunoscut o noua forma de manifestare: proprietatea privata. Majoritatea publicatiilor, care apartineau diverselor forme ale statului si partidului au continuat sa functioneze, aflandu-se in proprietatea noii „oranduiri“. Treptat, acestea au trecut in proprietate privata. Un punct important al lucrarii este reprezentat de analiza modalitatilor prin care publicatiile au parcurs acest drum, atat din punct de vedere legal, economic, cat si al implicatiilor reprezentantilor puterii nou-create. In directia evidentierii modului de privatizare ne vor fi de un real ajutor cele doua studii de caz: cel al cotidienelor Adevarul si Romania Libera. Pe langa acestea, voi analiza si aparitia noilor publicatii, din punct de vedere al proprietatii, urmarind procesul de creare al noilor entitati — sub aspect juridic, al asocierii capitalului, cat si al „acumularii salbatice a capitalului“.
Din punct de vedere al intrarilor informationale, presa postdecembrista a beneficiat de acces la informatiile puse la dispozitie de diverse agentii de presa internationale, iar intr-o prima etapa mecanismul obtinerii informatiilor cu caracter national a intampinat o serie de dificultati.
Depasind momentul decembrie 1989, membrii acestei bresle profesionale au inregistrat o crestere, in paginile urmatoare analizand aceasta transformare, atat din punct de vedere numeric, dar si calitativ, incercand sa observ daca aceste schimbari au determinat o imbunatatire a nivelului profesional existent in presa scrisa a Romaniei. In acelasi timp, voi urmari procesul de formare al asociatiilor profesionale si rolul jucat de acestea in dialog cu institutiile statului. Pentru o mai buna intelegere a acestui subiect, voi prezenta aceste schimbari in studiul de caz, care va evidentia activitatile Societatii Ziaristilor din Romania.