Adolescentul - F. M. Dostoievski

Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupa un loc aparte in creatia dostoievskiana, fiind istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, ale carui imaturitate, prospetime si naivitate se reflecta magistral in vocea narativa. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugraveste cu o maiestrie inegalabila adolescenta ca pe o stare de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de bogatie si exuberanta in care totul este posibil.
 
„Desi personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reactia lui Dostoievski fata de lumea ce-l inconjoara apare mai degraba in manifestari decit in discurs: in felul in care se misca, gesticuleaza, se scarpina, se holbeaza sau rid aceste personaje. Rareori, in marasmul de gesturi, multe fara insemnatate, transpare cite o intorsatura de fraza, cite un sunet al carui inteles adinc rascoleste pe neasteptate soarta eroilor, ii impinge, cu alte cuvinte, in scena, ii trezeste la viata.” (Andrew R. MacAndrew)
 
„Romanele lui Dostoievski sint furtuni ale clarviziunii, virtejuri in marea de nisip, capcane de apa care ameninta sa ne traga in adincuri la fiecare miscare. Intimplarile si personajele sint tinute alaturi de un singur liant, mai puternic decit oricare altul, materia sufletului. Furat de poveste, cititorul se trezeste apucat si aruncat de colo-colo pina la uitarea de sine; orbit, sufocat, el se trezeste victima unui rapt dumnezeiesc. Doar citind Shakespeare am avut aceleasi revelatii.” (Virginia Woolf)
 

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. In 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa revenirea la Sankt-Petersburg si-a reluat activitatea literara. A inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.