Alifantis FaceCarte - Nicu Alifantis

Ce avem noi aici? Niste poeme, cateva portrete si poate ceva mai multe povestiri, intr-o insiruire oarecum cronologica, un fel de jurnal al ultimilor cinci ani, in care s-au asezat trairi, emotii sentimente, ganduri, nelinisti, bucurii, creionate atat cat m-am priceput. Nu stiu daca neaparat cu dibacie, dar sigur cu sinceritate. Lansate in spatiul public prin intermediul acestui fascinant instrument de socializare care este facebook-ul, m-am lasat uneori dezbracat de hainele artistului, in altele de cele ale omului, atat cat am considerat ca merita sa va  trezeasca interesul sau curiozitatea.
Asadar, o carte de poeme, portrete, povestiri, despre mine, despre oameni, despre intamplari, cu o prefata de Ioan Es. Pop care suna cam asa:
Exista doua Facebook-uri pe lumea asta: unul utilitar, al lui Mark Zuckerberg, si altul poetic,  al lui Nicu Alifantis. In FaceCartea lui Alifantis ma simt cel mai acasa, pentru ca aud simultan cuvintele si sunetul muzicii din spatele lor, chiar daca muzica textelor n-a fost compusa inca. Sunt, asadar, un privilegiat: aud si ceea ce inca n-a fost pus pe note. In noile  sale Fete,  Alifantis isi adanceste nu doar propriul destin, ci si destinele cititorilor lui de azi si de maine.”
Cu siguranta, de cele mai multe ori stam in cumpana daca sa spunem sau nu tot ce-avem pe suflet. Cu siguranta, daca am spune intotdeauna ce gandim, am ramane nespus de singuri...
Daca ar fi sa fiu un personaj dintr-o carte, probabil as fi uimit cate lucruri noi as afla despre mine. Eu insumi sunt uimit de curajul pe care l-am avut de-a ma dezvalui in aceasta carte facuta de mine, cu mine, despre mine si mai ales de cate trairi am aflat ca au salasluit in adancul meu, tot acest timp. Uneori e bine sa nu ma gandesc la asta, pentru ca daca as pune totul la suflet, as fi mult mai batran!
FaceCarte s-a nascut in urma unei selectii a postarilor pe care le-am facut in ultimii 5 ani pe pagina mea de facebook https://www. facebook. com/AlifantisOficial. Multi prieteni m-au incurajat in toata aceasta joaca. Scrie, fii activ, posteaza! Auzeam mereu aceste indemnuri, iar eu, culmea, le-am luat in serios. O fi fost bine, o fi fost rau, habar n-am, dar, recunosc,
m-am prins in hora asta. Comunicare zilnica cu voi a fost un extraordinar exercitiu al mintii, al spiritului iar pentru faptul ca m-ati incurajat, mi-ati dat ghes, m-ati imboldit sa comunic cu domniile voastre, va merci frumos, sau cum zice francezu’, „chapeau!”.
Cativa prieteni au prins a ma-ndemna sa adun cele postate intr-o carte. Am cedat acestei provocari impotriva vointei mele si m-am pus pe treaba. Iata-ma, fac carte...
Poeme, portrete, povestiri, despre mine, despre oameni, despre intamplari. Sper ca nu va vor dezamagi si, mai ales, ca nu va vor plictisi!
Va multumesc,
Nicu Alifantis