Amintiri, vise, reflectii - C. G. Jung. Consemnate si editate de Aniela Jaffe

Traducere de Daniela Stefanescu.

Cartea autobiografica a lui Jung -- una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului XX -- este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, o trecere in revista a practicii de medic psihiatru, intalnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, cateva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o varsta incredibil de frageda, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu inconstientul, tarzia lui autorealizare ("Viata mea, spune Jung de la bun inceput, este povestea unei realizari de sine a inconstientului").

Aceasta "a doua" viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, viziuni, calatorii in spatii extramundane, experienta nemijlocita a lui Dumnezeu -- toate marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viitorului umanitatii si de gandurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri. Si din aceleasi experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana.

Considerandu-le incompatibile cu contributia sa stiintifica, Jung nu si-a inclus Amintirile in corpusul Operelor complete. Si totusi, aceasta carte autobiografica ramane cea mai buna introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea si semnificatia conceptelor ei fundamentale -- de la "inconstient colectiv" si "arhetipuri" pana la "individuatie". 

CARL GUSTAV JUNG (1875–1961), psiholog si psihiatru elvetian. Nascut la Keswil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. S-a consacrat insa precumpanitor psihoterapiei clinice si, concomitent, cercetarii experimentale si teoretice. In 1904 intemeiaza la Zurich un laborator de psihopatologie experimentala, valorificand observatii personale si descoperiri in domeniul asociatiilor verbale normale si patologice, al dementei precoce si al complexelor. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud, provocata mai cu seama de rigiditatea conceptiei acestuia, inseamna pentru Jung angajarea ferma pe un drum propriu. Ea il va duce la elaborarea unui sistem autonom de gandire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentala a fiintei si pe un ansamblu de concepte noi, deduse in temeiul unei indelungate si vaste experiente clinice. Intre 1921 si 1938 intreprinde calatorii de studii in Africa de nord, in lumea araba, la indienii pueblo din Arizona, in Kenya, Uganda si India. In 1935 este ales presedinte al proaspat intemeiatei „Societati elvetiene pentru psihologie si domeniile conexe“. In 1944 i se creeaza la Basel o catedra de „psihologie medicala“. In 1948 se infiinteaza la Zurich institutul care ii poarta numele, iar in 1958, inspirata de cercetarile sale, „Societatea internationala de psihologie analitica“. Ultimii ani de viata si-i petrece la Bollingen, langa Zurich, locuind in faimosul turn, unde isi redacteaza si partial isi dicteaza memoriile. La cateva luni dupa moartea lui ii apar memoriile, Erinnerungen, Traume, Gedanken consemnate si editate de Aniela Jaffe.