Ana Blandiana. Fragmente pentru un portret - Iulian Boldea

Am spus si am scris de nenumarate ori ca nu-mi doresc nimic mai mult decat sa reprezint pentru cei ce ma citesc ceea ce au reprezentat scriitorii pe care i-am citit pentru mine. Nu cred ca as avea puterea sa mai scriu daca nu as fi convinsa ca acesti cititori, oricat de putini, exista, daca nu as spera, cel putin, ca in razboiul de la sfarsitul lumilor va disparea cineva cu o carte a mea in mana. – Ana Blandiana

Aceasta carte, la origine un dosar tematic al revistei Vatra, este, in fond, o incercare de revalorizare critica a diverselor fete, dimensiuni si valente estetice si etice ale unei opere complexe, de remarcabila expresivitate, vitalitate si prestanta. Poemele, paginile de proza sau de eseu, dar si interpretarile si evocarile din acest volum incearca sa redea atat statura unei opere polimorfe, cat si rolul si locul sau in relieful geografiei literare de azi. Nu pot decat sa le multumesc colaboratorilor care m-au insotit in acest proiect, care contureaza, din fragmente disparate, portretul uneia dintre cele mai importante prezente ale literaturii romane contemporane. – Iulian Boldea

Tuturor „temelor”, fie ca sunt vechi de cind lumea, fie ca traverseaza toata poezia ei, Blandiana le gaseste o ecuatie imaginativa de imediata prospetime; oricit de deceptive ar fi reflectiile si starile, imaginatia Blandianei ramine una primavaratica. – Al. Cistelecan

„Orice cuvant e o incredere” la Ana Blandiana si, poate, chiar o incredintare. Frecventa compuselor cu in- (im-) poate vorbi despre stradania intemeierii, a gasirii unui punct de sprijin in jurul caruia universul sa-si poata ordona infatisarile haotice. Privirea poetei asaza lucrurile in. Temeiul, rostul sunt mereu provizorii. […] Gramatica e contrazisa. Participiul nu mai e urmarea unui verb, deci viitor, ci samanta a verbului plin, substantivizat, a infinitului lung. Abia trecut, prezent tremurator, el prevesteste lumi viitoare asezate, rotunde, feminine. Visate in limba materna. – Irina Petras

Ana Blandiana este o constiinta vie a europenismului si a romanitatii, in acelasi timp, pledand pentru un echilibru al traditiei, care sa ne pastreze in cadrul radacinilor noastre cunoscute si verificate. De aceea, poeta a devenit demult un veghetor al Cetatii, un aparator al democratiei si al acelor valori care au asigurat identitatea continentului nostru. – Ioan-Aurel Pop

Se vede limpede ca obsesia ce mobilizeaza poezia Anei Blandiana ramane, in fond, cea a ordinii si geometriei, deopotriva a lumii din afara si a celei launtrice, sub o emblema etica, un mod de a simti si a vedea care cere, in ordinea limbajului, o anumita „clasicitate” –, simplitate a formei, cu apel la metafore din depozitul universal de „figuri”, ce se dispenseaza de experientele unei „arte combinatorii” cu indelungata cariera in modernismul „inalt”. – Ion Pop

Carisma pe care, neindoielnic, Ana Blandiana o are este de Sus, la fel ca talentul, pe care ea a stiut sa nu si-l risipeasca, ci sa si-l sporeasca prin consecventa generozitatii. – Adrian Popescu