Analiza complexa a Osteotomiei Tibiale Inalte - Serban Dragosloveanu

Osteotomia tibiala reprezinta o interventie chirurgicala importanta pentru tratamentul artrozei incipiente a genunchiului. Dezvoltarea osteotomiei ca si tehnica chirurgicala a inceput in secolul XIX, odata cu dezvoltarea anestezicelor [1, 2], metodelor de hemostaza [3] si principiului de antisepsie [4, 5]. Odata cu aparitia radiologiei, indicatiile osteotomiei tibiale inalte s-au schimbat. 

Prima osteotomie a fost realizata in secolul XIX, iar popularitatea acestei interventii chirurgicale a crescut in 1950 odata cu publicatiile lui Jackson, Waugh sau Coventry [6, 7, 8]. Osteotomia tibiala inalta, cu precadere de inchidere, a devenit tratamentul chirurgical standard pentru artroza unicornpartimentala a genunchiului. In timp ce Jackson [6] efectua osteotomia distaia tuberozitate tibiala, Coventry a popularizat metoda osteotomiei tibiale de inchidere proximala si stabilizare cu scoabe metalice [9].

Prima osteotomie tibiala de deschidere a fost descrisa de Lexer in 1931 Brett in 1935 pentru pacienti cu genu recurvatum [9, 10]. Metodele de stabilizare ale osteotomiei erau imobilizarea ghipsata si uneori scoabele metalice. 

Prima publicatie cu o raportare pe o serie largita de pacienti a aparut in 1987 (Hernigou). Hemigou prezenta osteotomia sub forma unei interventii chirurgicale complexe, care presupunea investigatii preoperatorii, un planning riguros, o metoda de calcul a corectiei, precum si o buna metoda de stabilizare [11]

La inceputul anilor '90, importanta osteotomiilor a scazut datorita succesului artroplastiei de genunchi. Cu toate acestea odata cu dezvoltarea unor noi metode de stabilizare, in special placile cu stabilizare angulara, osteotomia de deschidere a inceput sa fie reutilizata, in special pentru pacientul tanar cu gonartroza incipienta.

Sisteme precum placa TomoFix au fost propuse, fiind bazate pe cipiul fixatorului intern cu stabilitate angulara a suruburilor, permitand astfel efectuarea unei osteotomii tibiale de deschidere fara aport de grefa din creasta iliaca sau ic de ciment. Exista deja studii care promoveaza capacitatea excelenta de fixare a acestui sistem [12]