Anotimpul iubirii - Rodica Mijaiche

 

Tragicul accident care-i rapeste Anamariei familia, o transforma dintr-o tanara plina de viata si eminenta studenta la Drept, intr-o fiinta inchisa si plina de amaraciune.
Plecarea lui Adrian pe frontul din Irak il face sa devina dintr-un baiat rebel si intr-o permanenta stare de nemultumire, intr-un barbat adevarat, dar plin de cicatrici sadite adanc in suflet si tatuate pe corpul lui puternic.
Intalnirea dintre Adrian si Anamaria, scoate la iveala sentimente pe care ambii le-au tinut ascunse intre zidurile ridicate din teama de a nu suferi.

Iubirea lor nu tine cont de legi.

"... ti-am oferit doar ragazul necesar pentru a-ti da seama ca, fara mine, viata ta este goala, asa cum este si a mea, fara tine."

Fragment din carte:

"Desi era tarziu in noapte, se hotari ca o baie fierbinte ar putea sa o ajute sa mai scape de incordarea si suferinta pricinuita de pierderea sufletului ei. 
Caldura incepu sa-i cuprinda trupul si isi lasa incet capul pe marginea cazii. Relaxarea era si o binecuvantare, si un blestem totodata. Mintea incepu sa-i zboare inapoi in timp. Pe vremea cand avea o familie fericita. Tatal ei, mama ei, sora ei cea mica si bagacioasa. 
Un zambet usor ii ridica colturile gurii la amintirea surorii ei urmarind-o peste tot pe unde se ducea. Diferenta de zece ani intre ele. Fusese un copil plin de energie, tot timpul incercand sa-i faca pe plac, pentru a o lua cu ea la intalnirile din oras cu fetele de sambata seara. 
Inchise ochii strans cand ii reveni in minte cearta lor stupida dinaintea plecarii familiei ei in acea vacanta teribila din Thailanda. Se certasera pentru ca ea nu voise sa plece impreuna cu ei. Avea de gand sa participe la toate petrecerile organizate de studentii ramasi in campus. Si, mai mult de atat, tinea minte clar cand spusese ca era timpul ca ei sa o lase in pace cu grija lor excesiva si superprotectia. Pana in momentul cand primise telefonul care-i daduse viata peste cap. 
Ce proasta si superficiala fusese! Lovi cu pumnul in apa, aceasta facand valuri si revarsandu-se peste marginea cazii, improscand totul in jurul ei. Tremurul o cuprinse, desi corpul ei era infierbantat de la apa fierbinte. 
Cand simti ca durerea era prea greu de suportat, iesi din cada luand pe ea doar halatul fin din matase de culoare albastru marin, pe care-l primise de la Mihai, de ziua ei. Fusese cadoul lui pentru ea, pentru ca ea nu-si cumpara niciodata lucruri sofisticate. Il stranse tare in jurul ei pentru a-si crea stratul de protectie impotriva tuturor. "