Apocalipsa. Planul de salvare a lumii in 7 etape - Arhimandrit Mina Dobzeu

In ortodoxie, Biblia este vie, cuvantul este duh viu, cuvantul evanghelic sau propovaduitor inseamna, in primul rand, traire, viata spirituala, prezenta lui Hristos si impartasirea cu Hristos iar cuvantul rugaciunii inseamna dialog cu Dumnezeu. Cuvantul inseamna, deci, teologie, adica cunoasterea singurului Dumnezeu adevarat. Astfel, adevarul teologic este si el viu, nu este un rezultat al logicii si al stiintelor exacte (logica este sfarsitul intelepciunii), ci este rezultatul cunoasterii prin traire interioara, contemplativa, prin revelatii (descoperiri) inspirate de Duhul Sfant.

Abia apoi, in al doilea rand, in viata obisnuita, trupeasca, cuvantul are nevoie de interpretare (hermeneutica), deoarece el a devenit doar un simbol, o litera moarta (prima moarte a cuvantului). Simbolurile (parabolele, metaforele etc.) mentin viata spirituala in mod artificial, caci ele inlocuiesc revelatiile directe, care apar doar pentru o inima curata. Simbolurile, pe jumatate arata si pe jumatate ascund, deoarece omul le priveste printr-o fereastra (inima) murdara. Cand inima este curata, cuvantul devine duh viu, simbolul devine imagine revelata, vis, proorocie, toate acestea inspirate de Duhul Sfant. „Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). Chiar si Apostolii nu au inteles multe decat dupa Pogorarea Duhului Sfant. De aceea, Biblia este pentru unii plina de mituri (protestanti), pentru altii plina de invataminte (catolici), iar pentru altii plina de revelatii si adevaruri mantuitoare (ortodocsi).