Arhiva istorica a Romaniei. Volumul 1 1864-1865 si volumul 2 1867-1868

Archiva istorica a Romaniei este prima opera stiintifica importanta a lui B. P. Hasdeu.

Ea reprezinta, pe de o parte, o incununare a activitatii istorice desfasurate in paginiile revistelor Foaia de storia romana, Foita de istorie si literatura si Din Moldova (Lumina), iar pe de alta constituie un model pentru viitorime, trasand drumul publicarii, nu numai a documentelor slave, cum s-a relevat, ci al tuturor marturiilor vechi, indiferent in ce limba s-au pastrat; un model neintrecut inca!

Ea marcheaza saltul radical al savantului de la publicarea unor texte disparate - e adevarat importantissime, adnotate de-o asa maniera, incat, prin aducerea lor la cunostinta publicului sa lumineze o epoca -, la proiectia gigantesca a planului tiparirii, in viziune proprie, atat a marturiilor inca inedite, in special din limbile slave, necunoscute istoricilor romani ai vremii, cat si a celor deja editate, dar netraduse, spre a contura corpusul tuturor documentelor vechi, ca instrument fundamental de lucru.

Desigur, o asemenea tentativa nu ar fi prins, poate niciodata, contur daca B. P. Hasdeu nu ar fi primit oferta providentiala, tocmai in momentul cand nu dispunea de nici o foaie proprie si de nici un suport material de subzistenta, din partea Ministerului Justitiei, Instructiunii Publice si Cultelor (ministru: N. Kretzulescu). Fapt pe care-I deducem nu numai din informatiile biografice, destul de vagi, cat mai ales din autoprezentarea"redactorului" in frontispiciul numerelor 1-23 ale revistei:"B. Petriceicu-Hajdeu, ex-profesor superior de istorie si statistica, ex-bibliotecar; exmembru al Comisiunii Documentali".

Pe de alta parte, hotararea savantului de a accepta o asemenea sarcina (pentru care semna si un contract) se baza, desigur, si pe stapanirea a cel putin zece limbi si pe cunostintele aprofundate de istorie, dar si pe siguranta ca poseda un numar impresionant de documente vechi, o parte preluate de la tatal sau, iar altele adunate din Polonia (in cursul calatoriei din 1861), de la Arhivele Statului din Iasi si Bucuresti, de la familiile vechi boieresti si din diverse reviste si volume de specialitate publicate cu osebire in spatiul slav.

De unde si scaderea relativ-valorica treptata a materialului romanesc, cand B. P. Hasdeu nu a mai avut acces la documentele de la Arhivele Nationale si cand i s-a impus sa publice in mod special vechi texte slavone.

Constient de vremelnici a tuturor hotararilor administrative, in functie de jocul politic, savantul, nesigur de trainicia deciziei de infiintare a revistei-corpus, a cautat, intr-o lupta evidenta cu timpul si cu propriile puteri, sa contureze modelul pe care dorea sa-I ofere cercetatorilor trecutului romanesc.

Mai mult, el isi rotunjea proiectul intr-o expunere, publicata, inainte de aparitia primului numar al Arhivei istorice a Romaniei, in revista Buciumul, condusa de Cezar Bolliac, care detinea si functia de director al Arhivelor.