Asa s-au intamplat, asa le-am insemnat - Luli August Sturdza

"Multumesc fiecarui om al carui drum s-a intalnit vreodata cu al meu: de la fiecare am invatat. Am invatat de la gradinile pe care le-am ingrijit, de la animalele care au trait in preajma mea. Am invatat de la copacii sub care m-am odihnit. Cativa, fiindca de putine ori mi-a fost dat sa ma odihnesc. [...] Daca veti vrea sa faceti o pomana pentru mine, stropiti o planta insetata, hraniti un caine flamand si invatati copiii sa se uite la stele. Bogdaproste. Bucurati-va de fiecare clipa.“ (Luli August STURDZA)

„O chema, cand am cunoscut-o in adolescenta, Luli August. isi semna picturile Luli August Sturdza. Semnatura ei o regaseai de fapt in felul ei de a picta, imbinand desenul si culoarea cu obiectele si umorul. [...] imi aduc aminte ca in timp ce noi, mai toti tinerii in vacanta la Mangalia, stateam prin pensiuni si chiar si la unicul hotel din statiune, ea isi instalase cortul in curte la Menarù (turcoaica noastra, prietena tuturor artistilor [...]). Luli vindea, pentru a se intretine, cordoane in lemn pictat la capul digului de la Mangalia si parea (sa fi fost un semn, in exil a stat la un moment dat chiar la Hollywood?) o imagine de film: tanara, supla, sportiva, cu rasul ei cel autentic al lipsei de prejudecati. [...] Am aflat ca Luli trecuse apoi in rezistenta impotriva comunistilor, facand parte dintr-un grup, Zurascu, si ca o vreme o ascunsesera la ei acasa. Nu se laudase niciodata, in exil, cu activitatea aceasta riscanta. Facea parte din cei pentru care exceptionalul constituie o datorie.“ (Monica LOVINESCU)

LULI AUGUST STURDZA, pictorita, graficiana, artista decoratoare, s-a nascut la 24 ianuarie 1922 in Bucuresti, ca fiica a Elenei si a lui Henri August. A invatat la Liceul „Regina Maria" din Bucuresti. A absolvit Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu" din Bucuresti, promotia 1948, avandu-i ca profesori pe Eustatiu Stoenescu la pictura si pe Simion Iuca la gravura. In paralel cu artele plastice, a urmat cursurile Facultatii de Drept. Intre 1949 si 1958 a trait in clandestinitate. In aprilie 1949 a fugit de acasa cand Securitatea venea s-o aresteze. Pana la sfarsitul lui 1950 s-a ascuns la diversi prieteni - printre care familia Dinescu si Alexandru Paleologu, la care se ascundea si arhitectul Virgil Antonescu -, schimbandu-si mereu adresa si iesind din casa numai noaptea. La 30 decembrie 1950, cu un buletin de identitate fals, s-a casatorit la Primaria din Piata Amzei cu inginerul Petre Sturdza, numele ei devenind Ioana Sturdza. S-a mutat la Braila, unde lucra sotul ei, iar peste patru-cinci ani la Lupeni si apoi la Petrosani. In 1958, inainte de Craciun, a fost arestata in urma unui denunt, dar peste o luna a fost eliberata, caci informatiile pe care le-ar fi putut da Securitatii devenisera inutile (persoanele ajutate de ea cu zece ani inainte fusesera intre timp arestate si majoritatea iesisera deja din inchisoare). Intre 1960 si 1979 a participat cu regularitate la expozitii de arta decora tiva din tara si din strainatate, unde a expus ceramica, textile, broderie, pictura pe lemn si pe sticla, colaje, postere. In 1961 a obtinut un premiu pentru ceramica la Praga. Intre 1970 si 1978 a avut mai multe expozitii personale: 1970 - Bucuresti, Londra; 1971 - Paris, München; 1972, 1974, 1976, 1978 - Bucuresti. Incepand din 1963, a realizat costume si decoruri de film si de teatru. In 1964 a colaborat la scurt-metrajul Politica cu delicatese dupa I. L. Caragiale si a obtinut premiul de plastica de film la Oberhausen, Austria, impreuna cu Marcel Bogos si Constantin Piliuta. In 1967 a realizat costumele pentru Tom Sawyer dupa Mark Twain, scurt-metraj produs de Studiourile Buftea in colaborare cu Franco-London Film. In 1976 a realizat costumele pentru Aurul disparut al incasilor dupa Jack London, serial TV produs de Telemünchen. In 1978 a realizat costumele pentru Unchiul Vanea de A. P. Cehov, piesa jucata la Teatrul Mic din Bucuresti, si a obtinut un premiu la Novisad, Iugoslavia. Intre 1967 si 1975 a fost director artistic la intreprinderea „Decorativa" din Bucuresti. La sfarsitul lui 1978 a plecat definitiv din tara. Vreme de un an a lucrat in Europa; in 1979 a avut expozitii personale la Londra si la Geneva. In 1980 s-a stabilit in SUA, la Los Angeles, unde si-a continuat activitatea de artist plastic. In 1984 si 1988 a avut expozitii personale la Hollywood. In 1984, 1985 si 1986 a obtinut Premiul I la concursul anual de palarii „Marylin Clark's Easter Parade". In 1988 a realizat costumele pentru centenarul Eugene O'Neill, sarbatorit la teatrul „Gene Dynarski" din Hollywood. In 1989 a realizat costumele pentru piesa Scaunele de Eugen Ionescu, jucata la Friends&Artists Theatre din Hollywood. S-a stins din viata la 29 iulie 2000 la Los Angeles.