Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami - Herta Muller

Traducere: Corina Bernic

„Premiul Nobel pentru literaturã ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat si proza plinã de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)

In nebunia totalitarismului, o tanara nu vrea sa renunte la fericire. Un roman de o mare putere de evocare, de o forta aspra a cuvintelor ce se transforma in poezie si frumusete, unul dintre cele mai importante ale autoarei germane nascuta in Romania. Prin acest roman, Herta Müller ne ofera o explorare magistrala si emotionanta a felului in care dictatura ajunge sa puna stapanire pe intreg sufletul omului.

„M-au chemat. Joi la zece fix.“ O tanara fara nume, intr-un oras din Romania, o intalnire obligatorie si temuta cu Securitatea regimului lui Nicolae Ceausescu. Pe drum, in tramvaiul care o duce la interogatoriu, prin mintea protagonistei se perinda imagini si figuri din viata ei: copilaria intr-un oras de provincie si dorinta aproape erotica pe care o manifesta pentru tatal ei, prima casatorie cu un barbat care „nu ma putea lovi si se dispretuia pentru asta“, cumplitele povesti despre deportare spuse de bunic. Apoi tanara prietena Lilli, ucisa de o santinela la granita cu Ungaria cand incerca sa fuga din tara; si Paul, zilele si noptile lui petrecute mult prea adesea in alcool, dar si clipele de fericire traite impreuna cu el. Totul tine de amintire si se impleteste cu prezentul, cu interogatoriile si cu jignirile, cu spaima cotidiana si cu stratagemele prin care gandirea incearca statornic sa evite prabusirea.

HERTA MÜLLER s-a nascut la 17 august 1953 in satul Nitchidorf din Banatul svabesc. A studiat germana si romana la Universitatea din Timisoara, lucrand apoi ca traducatoare intr-o fabrica si ca profesoara. A intrat in vizorul Securitatii si a inceput sa fie persecutata dupa refuzul ei de colaborare si in urma prieteniei cu membrii societatii Aktionsgruppe Banat. In 1982 debuteaza cu volumul de povestiri Tinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va aparea in 1984 ºi in RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise in Romania. Presiunile tot mai puternice din partea Securitatii au fortat-o sa emigreze in Germania in 1987, iar de atunci traieste la Berlin. Publica romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Calatorie intr-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Inca de pe atunci vulpea era vanatorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leaganul respiratiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, intre care Hunger und Seide (Foame si matase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se inclina si ucide, 2003) si Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), memoriile Mein Vaterland war ein Apfelkern (Patria mea era un sambure de mar, 2014), volume de povestiri, precum si volume de poeme-colaj. Este laureata a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatura Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatura al Fundatiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeza ii atribuie in 2009 Premiul Nobel pentru literatura.