Auditul anxietatii - Lynn Lyons

Si daca nu ma trezesc la timp ca sa ajung la examen? Dar oare i-am raspuns asa cum trebuia vecinului care m-a abordat pe scara blocului? Ce va gandi el acum despre mine? Adesea, mintea ne este plina de intrebari nesfarsite, prin natura lor fara raspuns, care ne rapesc energia, timpul si cheful de viata.
Anxietatea, care in doze moderate e benefica si salutara, poate ajunge de multe ori coplesitoare. Uneori, poate ca nici nu o percepem ca atare – incercam sa ne ascundem de ea, ca unul dintre pacientii lui Lynn Lyons – doar pentru a o vedea si arata cu degetul la altii. Anxietatea poate lua multe forme: ruminatie, ingrijorare excesiva, evitare, somatizare, fuga in activitate, iritabilitate – si daca nu e tratata la timp nu face decat sa se umfle, precum o uriasa imagine grotesca din parcul de distractii.
Auditul anxietatii te va invata cum s-o recunosti, oferindu-ti exemple din viata reala, si cum s-o dezarmezi, astfel incat sa poti trai viata pe care ti-o doresti, fara frica si regrete.

Lynn Lyons este psihoterapeut si asistent social, cu o practica privata de 30 de ani. Este specializata in tratarea tulburarilor de anxietate la adulti si copii.

Puternicul creier uman ne permite sa ne imaginam plini de teama lucruri care inca nu s-au intamplat — ingrijorarea — si sa analizam cu incapatanare lucruri care au avut loc deja — ruminatia. Indiferent daca vrem sau nu, calatorim in timp in launtrul nostru, miscandu-ne rapid intre trecut, prezent si viitor. Ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca si ne cantarim la nesfarsit optiunile, reale sau imaginate. Proiectam si prezicem. Din pacate, si poate nu e de mirare, niciunul dintre aceste tipare nu ofera recompensa pe care ne-o dorim sau la care ne asteptam. De fapt, ruminatia si ingrijorarea, strans legate si numite adesea impreuna gandirea negativa repetitiva (GNR), sunt factori de risc semnificativi pentru anxietate si depresie. - Lynn Lyons

Anxietatea lui Colton nu il impiedica sa faca diverse lucruri, asa ca nimeni nu il percepea drept anxios. Dar era. Teama de conflict era atat de puternica si de catastrofica in launtrul lui, incat nu isi dadea voie sa simta nimic negativ — si ca sa nu simta nimic negativ legat de sotie, copii, sef sau prieteni, trebuia sa ramana detasat. Treptat, [in terapie], Colton a invatat sa-si exprime opiniile, sa nu fie de acord si chiar sa refuze uneori cererile prietenilor de a-i ajuta. Trebuia sa stabileasca limite si sa tolereze disconfortul pe care il simtea cand altii erau furiosi sau dezamagiti, inclusiv sotia sa. Avea voie sa spuna nu cand era vorba de afacerea lui. - Lynn Lyons