Biserica si Dreptul 3. Principiile - Parintele Liviu Stan

Parintele Liviu Stan

N. 11 iul 1910, in Socet, jud.  Hunedoara, in familie de preot, decedat la 1 apr. 1973, in Bucuresti. 
Studiile liceale la Deva si Lugoj (1920- 1928), Facultatea de Teologie la Cernauti (1928- 1932), cu licenta in 1932 si doctorat in 1936, studii la Facultatea de Drept din Cernauti (1930- 1932, neterminate). Trimis de mitropolitul Nicolae Balan pentru studii de specializare in Dreptul bisericesc la Facultatile de Teologie si  Drept ale Universitatii din Atena (1932-1934), la Facultatile de Drept, Teologie ortodoxa  si Litere ale Universitatii din Varsovia (1934 - 1935), la Facultatile de Drept canonic si de Teologie ale Universitatii Gregoriene din Roma (1935-1936), la Facultatile de Filosofie si Drept ale Universitatii din Munchen (1936-1937).  Dupa reintoarcerea de la studii, a fost numit profesor suplinitor de Apologetica si duhovnic la Academia Teologica  “Andreiana" din Sibiu ( 1937- 1938), profesor suplinitor (1938), apoi titular (1941) la catedra de Drept bisericesc.  La 2 dec. 1948 a fost transferat la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, la catedra de Drept canonic si Administratie bisericeasca, unde a functionat pana la pensionare (1 aug. 1972); membru in Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei Sibiului, un timp consilier in Ministerul Cultelor, protopop, iconom stavrofor (1950), “doctor honoris causa" al Facultatii de Teologie din Tesalonic (1968).  A fost delegat al Bisericii Ortodoxe Romane la prima Conferinta panortodoxa de la Rhodos (1961), la a patra Conferinta panortodoxa de la Chambesy (1968), la a patra Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968) si la alte intuniri interortodoxe sau intercrestines a conferentiat la diferite Facultati de Teologie din Grecia si Germania.

A fost unul din cei mai de seama canonisti ai Ortodoxiei in genere, cu o pregatire deosebita, cunoscator al mai multor limbi moderne.  A lasat o opera canonica si teologica impresionanta, ca volum si calitate, in care a tratat probleme de o mare diversitate: rolul mirenilor in Biserica, autocefalia si autonomia, raporturile Bisericii cu statul, diaspora ortodoxa, canonizarea sfintilor, problema unui viitor sinod panortodox, probleme actuate ale Ortodoxiei, s. a., toate legandu-se de nevoile concrete ale vietii bisericesti din timpul sau.