Bucurie si mangaiere. Predici la cununii, inmormantari si sarbatori - Arhimandritul Teofil Paraian

„In jurul tau sa vrei sa-i fericesti pe toti” reprezinta deviza Parintelui Teofil Paraian, Parintele bucuriei. Parintele stia sa se comporte cu fiecare in parte dupa masura intelegerii fiecaruia si dupa relatia pe care o avea cu ucenicii. Primea pe multi, ii sfatuia cu dragoste, cu intelegere si ii ajuta sa perceapa problemele din punct de vedere crestin, incerca sa le daruiasca din optimismul sau. Le intelegea neputintele si de cele mai multe ori reusea ca printr-o vorba buna, un sfat dat cu dragoste, dar si cu autoritate, sa aduca mangaiere unor suflete zbuciumate.

      Asa mi-am gasit si eu rostul in viata, pe calea Bisericii, sub indrumarea Parintelui Teofil; si o spun nu cu mandire, ci cu smerenia bucuriei, a bucuriei pe care a simtit-o si fericita Elena cand a descoperit lemnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului nostu Iisus Hristos. Stiu sigur ca la fel ca mine sunt multi si cu totii incercam sa ducem mai departe bucuria Parintelui Teofil.
Predicile adunate in aceasta carte reprezinta un manunchi de cuvantari din tineretea Parintelui, care mai intai au fost randuite a fi publicate in Revista Teologica de la Sibiu. Fiind cooptat in echipa care a realizat inventarul bibliotecii Facultatii de Teologie din Sibiu si ocupandu-ma intens de o istorie si o bibliografie a Revistei Teologice ce apare la Sibiu din 1907, am descoperit si aceste cuvinte de bucurie si de mangaiere ale Parintelui Teofil. Pe mine personal m-au uimit predicile la cununie si cele de la inmormantare, din care se inspira si titlul acestei carti. Nu credeam ca Parintele Teofil, care era calugar, care nu a fost niciodata casatorit, a predicat si la cununii. Stiam ca monahii sunt isihasti, angajati in lupta duhovniceasca pe calea despatimirii, contemplatiei si indumnezeirii sau unirii cu Dumnezeu prin rugaciune, Sfintele taine si ascultare. Parintele insusi spunea despre calugari ca sunt elita Bisericii: „Pentru cei mai multi oameni, un calugar nu este un om ca toti oamenii. (...) Ei sunt oameni de exceptie! Omul obisnuit nu poate fi calugar! Daca devine calugar, nu este calugar deplin, este un improvizat in calugarie. Calugaria este o viata mai presus de viata obisnuita. Nimeni nu este obligat sa se calugareasca, insa, daca se face calugar, este obligat sa fie calugar! Calugaria este elita Bisericii.”
      Asa am ajuns ca, printre multele probleme pe care mi le rezolvam sub indrumarea Parintelui, sa-l intreb si despre aceste predici minunate, predici liturgice rar intanite chiar si la predicatorii casatoriti. Bineinteles ca Parintele s-a bucurat ca le-am citit, isi aducea aminte de ele; a spus ca le-a dat la Revista Teologica pentru ca i-au fost cerute, dar ca dansul a publicat mai ales in Telegraful Roman. La insistenta mea asupra necesitatii de a raspandi aceste cuvinte deosebit de frumoase, Parintele si-a manifestat bucuria si ingaduinta, asa cum facea cu toti cei care aveau preocupari in a-i aranja gandurile pentru folosul si bucuria semenilor. La predicile aparute in Revista Teologica am adaugat si doua cuvantari la cununii mai recente, tinute in Fagaras, cu precadere la ucenicii de care se bucura Parintele si care se bucurau de povetele sale
      Sa dea bunul Dumnezeu ca tot mai multi oameni sa se poata folosi de Parintele Teofil, de gandurile sale exprimate si in aceasta carte si puse la dispozitia oamenilor, ca ele sa fie raspanditoare de bucurie, din bucuria Parintelui Teofil.   (Alexandru Socaciu)