Caiete 1957-1972 - Emil Cioran

Vreme de cincisprezece ani (1957-1972), Cioran a umplut treizeci si patru de caiete cu insemnari. Ele au fost gasite dupa moartea autorului de Simone Boue, prietena sa de o viata, si au fost publicate, in 1997, la Gallimard. Nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, desi numeroase insemnari sunt datate. Ne gasim mai degraba in fata unui „laborator“ de incercari pentru carti ulterioare. Oricum, se regasesc in aceste Caiete toate obsesiile si toate imprecatiile lui Cioran, toate furiile si toate regretele sale, exprimate intr-un stil a carui exactitate nu e cu nimic mai prejos de aceea pe care o cunoastem din eseuri si aforisme. Cateva „personaje“ revin frecvent in insemnari: Ionesco, Michaux, Beckett sau Noica il determina pe acest mizantrop sa-si dezvaluie nebanuitele resurse de prietenie; altele, anonime sau desemnate doar prin initiale, ii provoaca obisnuitele rabufniri de sarcasm. Nu alta voce razbate, asadar, din aceste Caiete, ci modulatiile glasului inconfundabil al ultimului moralist al veacului trecut.
Editia Humanitas a Caietelor lui Cioran apare in trei volume.

    Opera de moralist? Literatura? Filozofie? Poate ca cel mai corect ar fi sa numim paginile Caietelor lui Cioran jurnalul conditiei umane. Nimeni n-a vorbit cu atata sinceritate despre el pentru fiecare dintre noi. Niciodata inteligenta n-a fost mai destrabalata ca in paginile acestui Cioran decontractat, eliberat de rigorile si eleganta „marelui stir din cartile sale antume. Niciodata un necu-noscut, punand pe hartie doar pentru el cele mai necenzurate ganduri care i-au trecut prin cap, n-a reusit sa-ti devina cel mai apropiat prieten. Nu exista o alta carte pe care s-o fi recitit de-atatea ori. O tin pe noptiera mea. Pentru ca sunt convins ca nimeni, in spatiul laic al existentei noastre, nu ne-a fost atat de aproape si nu ne-a eliberat mai eficace, dinlauntrul singurata'tilor si spaimelor lui, de singu-ratatile si spaimele noastre. Daca ar fi stiut — cand isi rumega in acest jurnal disperarile, mefi-entele, dezamagirile, apetitul si sila de glorie, tortura plictiselii, bucuria de a trai si scarba de semeni — ce multime nesfarsita de prieteni se va aduna la portile scrisului lui!
GABRIEL LIICEANU