Caietul 13 (XXX). 1932-1934. Notițe despre politica lui Machiavelli - Antonio Gramsci

Colectia „Biblioteca Gramsciana” isi propune sa il reintroduca pe Antonio Gramsci in cultura politica romaneasca dupa aproape trei decenii de „uitare”. Lucrarile ce vor fi publicate au ca demers „cunoasterea” lui Gramsci prin intermediul traducerilor si analizelor conceptelor/categoriilor gramsciene.
Pentru a ne apropia de intelegerea corecta a Caietelor gramsciene, trebuie sa specificam faptul ca intregul sistem de note pe care acestea le contin nu poate fi comparat cu o opera de tip „organic” sau cu un volum impartit in capitole, ce parcurge un rationament unitar, cu diferite faze de dezvoltare, caracteristic unui astfel de demers stiintific. Scrierile din perioada carcerala se acumuleaza in timp, iar temele sau subiectele sunt reluate succesiv si cunosc modificari, clarificari, corecturi sau chiar taieturi, dar care, in mod interesant, sunt perfect lizibile.
,, Intalnirea dintre Gramsci si lucrarile lui Machiavelli a avut loc intr-o perioada lunga de timp. Intr-o scrisoare trimisa din inchisoarea de la Turi, adresata cumnatei Tatiana Schucht (cea mai importanta interlocutoare pe parcursul anilor petrecuti in recluziune), in data de 23 februarie 1931, Gramsci recunostea ca interesul pe care il avea pentru Machiavelli si textele sale incepuse inca din perioada universitara petrecuta la Torino. A fost probabil profesorul sau de literatura italiana, Umberto Cosmo – care a avut relatii amicale cu tanarul student sard si a exercitat asupra sa o influenta majora, indreptandu-l printre altele la studierea lui Dante si De Sanctis, intermediindu-i intalnirea cu Piero Sraffa – care i-a transmis sau mai degraba i-a sporit tanarului sard, interesul pentru autorul Principelui. Referindu-se la acele momente, Gramsci scria ca in 1922, Cosmo ii sugerase cu insistenta sa scrie un studiu despre Machiavelli si machiavelism; era ideea lui fixa, inca din 1917, ca trebuie neaparat sa scriu acest studiu despre Machiavelli si acest lucru mi-l amintea cu fiecare ocazie.
In afara acestei marturii nu avem multe referinte ale lui Gramsci fata de Machiavelli, in textele publicate inainte de a fi arestat. In calitatea sa de jurnalist militant in perioda primului deceniu al secolului al XIX-lea, regasindu-se si sub influenta doctrinara croceana, Gramsci nu a respins politica ca exprimare a fortei, dar in acelasi timp nu a iubit nici reformismul, nici regimul parlamentar. Tanarul revolutionar ia totusi o distanta neta fata de cei care isi legitimeaza actiunile pornind de la acea „ratiune de stat”, despre care se afirma ca provine din traditia machiavelliana. Referindu-se la acest subiect, Gramsci a scris intr-un articol publicat pe 22 martie 1916, in Cronache torinesi 1913-1917, ca in ratiunea de stat interpretata de machiavellieni apar formule diferite, pe care le alatura iacobinismului.” (Guido Liguori)