Caietul 19. 1934-1935. Risorgimentoul italian - Antonio Gramsci

Colectia „Biblioteca Gramsciana” isi propune sa il reintroduca pe Antonio Gramsci in cultura politica romaneasca dupa aproape trei decenii de „uitare”. Lucrarile ce vor fi publicate au ca demers „cunoasterea” lui Gramsci prin intermediul traducerilor si analizelor conceptelor/categoriilor gramsciene.
Pentru a ne apropia de intelegerea corecta a Caietelor gramsciene, trebuie sa specificam faptul ca intregul sistem de note pe care acestea le contin nu poate fi comparat cu o opera de tip „organic” sau cu un volum impartit in capitole, ce parcurge un rationament unitar, cu diferite faze de dezvoltare, caracteristic unui astfel de demers stiintific. Scrierile din perioada carcerala se acumuleaza in timp, iar temele sau subiectele sunt reluate succesiv si cunosc modificari, clarificari, corecturi sau chiar taieturi, dar care, in mod interesant, sunt perfect lizibile.
,, Cand vorbim despre Risorgimentoul italian, se impune sa evidentiem rolul fundamental pe care acesta l‑a avut in formarea statului unitar. Ca urmare a unei activitati neobosite depusa de mai multe generatii, Italia a reusit sa depaseasca starea de inferioritate pe care a cunoscut‑o pe parcursul mai multor secole, cand a fost considerata mai mult o „expresie geografica” decat una politica. In perioada celor 60 de ani care au precedat desavarsirea unificarii teritoriale, s‑a urmarit incheierea unui proces care avea sa inceapa inca din secolul al XV‑lea, dupa cum reiese din operele marilor ganditori italieni, de la Dante la Petrarca, de la Machiavelli la o intreaga serie de scriitori reprezentativi intervalului cuprins intre secolele al XVIII‑lea si al XIX‑lea (Alfieri, Foscolo, Manzoni etc.). Ideea unificarii tuturor populatiilor din Italia intr‑o structura statala unica apartinea ethosului unui curent cultural si politic, care urmarea realizarea unei adevarate si proprii „renasteri” nationale. Atingerea acestor idealuri a fost posibila odata cu sfarsitul secolului al XVIII‑lea, ca urmare a consecintelor Revolutiei franceze de la 1789. Acestea au deschis si au incalzit inimile celor mai luminate spirite si au intarit speranta privind redesteptarea unei constiinte nationale care sa conduca la eliminarea fragmentarii administrativ‑teritoriale a Peninsulei si la castigarea independentei”. (Ioana Cristea Dragulin)