Calea bucuriei (poezii) - Iustin Moraru

Scrise pe „malul apusului”, poemele din noul volum semnat de Iustin Moraru surprind prin numitorul comun la care sunt aduse. Poetul e octogenar (la barbati se poate spune varsta!), dar paseste ferm pe calea bucuriei. Jubilatie, beatitudine, euforie la varsta psalmistului? De ce nu?! Bucuria e altceva decat fericirea, sinonimia celor doi termeni nu e perfecta. Bucuria tine de individ, fericirea de societate, de pozitia ta in cadrul ei. Poti fi bucuros din multe motive, cel mai important fiind constiinta de a fi, de a trai tu, ca om, intr-o lume trecatoare. A vedea lumina rasaritului inca o data, intr-o noua zi, a te scalda in apa raului, a contempla izbanda firului de iarba asupra asfaltului greu, a intrezari germinatia, a observa cu ochi dilatati de atentie freamatul frunzelor, odiseea florilor, zbuciumul norilor, a numara „petalele zilelor”, a avea amintiri (ciresul din ograda parinteasca, tatal, iubita) sunt motive de bucurie. Cine face toate acestea si nu se lasa doborat de invazia umbrei poate spune: Sunt! Ergo sum! (IOAN ADAM)

Calea bucuriei este drumul firesc al vietii, care stie, dintotdeauna, sa gaseasca o continuare, sapandu-si albie noua prin muntele de steril al circumstantelor potrivnice. Firul de iarba strabatand asfaltul! Samanta luminii din suflet inaltandu-si lujerul fraged al razei, prin norii vremelnici, pana in clarul divin al cerului vesnic de deasupra! Filonul de aur curat, din noi, din fiecare, in jurul caruia ni se structureaza fiinta si asteptarea. (IUSTIN MORARU)

IUSTIN MORARU (n. 11 martie 1944, satul Orosfaia, comuna Milas, judetul Bistrita-Nasaud) este poet, prozator si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. In 1962, a absolvit Liceul „Ady-Sincai” din Cluj-Napoca. Dupa doi ani de filologie – Facultatea de Limba si Literatura romana –, a urmat Facultatea de Electrotehnica, in cadrul Institutului Politehnic din acelasi oras, absolvita in 1969. Timp de 22 de ani, din 1969 pana in 1990, a fost ziarist, lucrand succesiv la publicatiile Scanteia tineretului, Autoturism, Romania pitoreasca si Dimineata. A debutat cu versuri, in 1962, in revista Tribuna. A facut parte, alaturi de Eugen Uricaru, Dinu Flamand, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu si altii, din grupul care a infiintat, in decembrie 1968, cenaclul si revista Echinox, care a aparut, fara intrerupere, vreme de peste 55 de ani. Editorial, a debutat in 1972, cu volumul de versuri La poarta pietrelor, aparut la Editura Dacia.

Carti publicate (selectiv):

Poezie: Desprinderea fiului, Editura Dacia, 1976; Traind intr-o raza, Editura Eminescu, 1982; Pasare libera, Editura Cartea Romaneasca, 2004; Dirijorul de vise, Editura TipoMoldova, 2016; Cusca leului liber, Editura TipoMoldova, 2016; Ferestre intre lumi, Editura eLiteratura, 2018; Scari si capcane, antologie de autor, Colectia „Echinox”, Editura Scoala Ardeleana, 2020; Nectarul clipei, Editura Junimea, 2020; O suta si una de poezii, antologie, Editura Academiei Romane, 2022; Lumina din inserare, Editura Scoala Ardeleana, 2022.

Proza: Vina, roman, Editura Albatros, 1980; editia a doua, revazuta si adaugita, Editura TipoMoldova, 2015; Parintii abstracti, roman, Editura Albatros, 1983, editia a doua, revazuta si adaugita, Editura Studis, 2013.