Calitatea vietii si politicile publice privind bunastarea sociala - Nina Stanescu

Literatura dedicata nasterii statului bunastarii este foarte vasta, iar studierea ei duce la concluzia ca nu exista doar un stat al bunastarii ci variate modele ale acestuia care au fost dezvoltate in diferite contexte istorice si politice.
Statul bunastarii este fara indoiala o evolutie a statului, un raspuns la cererea crescanda pentru siguranta economico‑sociala. Putem considera statul bunastarii ca fiind o institutie sociala (tipica pentru tarile dezvoltate) care produce, organizeaza, distribuie si reglementeaza bunurile sociale si serviciile (dimensiune institutionala) si este raspunzator pentru oferirea oamenilor a unor bunuri stabilite de comun acord cat si servicii pentru a proteja familiile si indivizii impotriva contingentelor sociale si pentru a stabiliza mediul socio‑economic (dimensiunea functionala). Aceasta responsabilitate se poate baza pe notiunea de cetatenie (aceasta insemnand ca statul este responsabil pentru bunastarea cetatenilor sai) sau mai pe larg pe temeiuri etice (statul trebuie sa ofere, cel putin, un anume nivel de baza al protectiei pentru toti cetatenii sai).
Bunastarea sociala reprezinta o stare de echilibru in care indivizii si comunitatile isi pot satisface nevoile de baza, traiesc intr‑un mediu sigur si au acces la resursele necesare pentru a‑si dezvolta potentialul. Doar printr‑o abordare integrata si cuprinzatoare se poate crea un mediu in care sanatatea emotionala si bunastarea sociala sa se sprijine reciproc pentru a asigura o calitate a vietii ridicata pentru toti membrii societatii.
 Obiectivul principal al statului bunastarii este atingerea unui standard de viata (calitatea vietii) la un nivel corespunzator necesitatilor si aspiratiilor colectivitatii.
Calitatea vietii este un concept care permite o evaluare globala a vietii unei persoane, a unor grupuri sociale, colectivitati, cat si o evaluare a diferitelor conditii sau sfere ale vietii. Desi termenul de calitatea vietii a aparut pentru prima data in deceniul al saptelea, iar cercetarile asupra calitatii vietii dateaza din 1960, conceptul are o istorie mai lunga. Preocuparea pentru o viata mai buna este, probabil, la fel de veche ca si civilizatia. Observam un salt calitativ al evolutiei stiintifice contemporane. Tehnologia avanseaza, observam cum multe din sarcinile noastre sunt preluate de roboti, inteligenta artificiala,, ne joaca feste’’ si totusi continuam sa ne intrebam: Sa fie acestea calitatea vietii? Bunastarea unui popor?
Robotul... o masinarie previzibila, oricat de bine imita o fiinta umana, ramane acelasi si azi, si maine... Numai omenirea are calitatea de a fi imprevizibila, de a crea, de a se bucura, de a a‑si ridica calitatea vietii la excelenta.
Nina Stanescu