Semnat de catre tanara autoare de doar 24 de ani, Augustina Siman, romanul de dragoste Camasa lui a fost numit de criticii literari “cartea care iti va schimba destinul.” Prin acest volum incearca revolutionarea literaturii, prin tematicile abordate si noile forme pe care le aduce cititorilor: recitaluri audio si videoclipuri literare. Este prima carte in baza careia a fost facut un videoclip literar bazat pe unul dintre capitolele cartii. Augustina este responsabila pentru acest nou trend inovativ in arta denumit eseul cinematografic sau videoclipul literar.
Definit de catre autoare ca fiind un proiect literar unic, videoclipurile literare reprezinta asocierea artistica intre discursul eu-lui narativ cu imagini care oglindesc cele spuse, cel putin intr-un fragment de carte audio-video.
Cartea a fost realizata in trei ani si este, in esenta o culegere de solilocvii, de texte scurte, care exploreaza conexiunea dintre femeie si barbat, la un nivel intim, aproape sacru.
Fragment din lucrare:
„Misca-ti buzele tremurande deasupra fruntii mele, de parca nu ai sti cum sa faci dragoste cu mine. Strecoara-ti mana sub mine ca sa-mi mangai spatele cu palma ta calda... sopteste-mi la ureche: „te iubesc... te iubesc... te iubesc". Respira. Respira... tot mai des si mai des, dilatandu-mi cu suflarea ta pupila-mi, preschimbandu-mi albastrul ochilor in negru, ca sa te uiti prin el si sa vezi inima mea undeva la prapastia fiintei mele, strigandu-ti numele. Respira.
Apropie-ti gura de urechea mea, ca sa imi dai de stire ca esti aici - in intregime. Strange-mi nebuneste umerii albi cu toata tandretea fortei tale, de frica sa nu te pierzi in noi, saruta-mi grabit conturul gatului si inchide-ti strans pleoapele! Esti praf...
Greutatea trupului tau s-a preschimbat intr-un praf auriu si plin de sclipiri, asezandu-te lent peste mine... In linistea oboselii lenese te culeg. Te culeg de pe fiecare milimetru din mine, gasindu-te pe varful nasului, printre gene, la incheieturile mainilor, imprastiat pe varfurile inflorite ale sanilor, pe glezne, esti pese tot. Te gramadesc in palmele mele si in noapte te port afara ca sa iti dau drumul intr-un zbor inalt. Soptesc deasupra mainilor stranse intr-un pumn micut, deasupra trupului tau faramitat, o ruga, tradand sufletul intr-o sfanta si umila marturisire; „te iubesc...". Ma apropii de o prapastie, ridic usor mainile si zambitoare iti soptesc: „zbori", suflandu-te usor in aer. Zbori, ridica-te sus, iubite... inalta-te, dizolva-te, dispari... imprastie-ti praful trupului peste stele, eu, o sa stau pe pamant si o sa astept sa cada, sa bombardeze patul meu cu tine - purtator de vise. Zbori, zbori in liniste, sunt aici... te privesc, te veghez, te iubesc. Imprastie, contamineaza tot universul cu noi si inalta-te. Inalta-te din iubire. Zbori, zbori, iubite!”
