Cararile diversiunii. Un panoptic al uneltirilor si amagirilor publice. Editia a II-a - Sergiu Pavel Dan

(…) Desigur, lectura acestor „carari ale diversiunii” nu prea conduce spre niste opinii exaltante asupra speciei umane, in stare adica sa adevereasca temeiul si mai ales sinceritatea unor sentinte de felul: „Omul este cel mai pretios capital” si „Omul, ce maret suna acest cuvant!” lasate mostenire de tatucul I. V. Stalin, respectiv Maxim Gorki…
Daca haladuiam pe vremea si in voievodatul bunului cronicar Grigore Ureche, nutream, poate, nadejdea ca scrierea de fata ar avea sanse „sa ramaie feciorilor si nepotilor de invatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze”. Cum, insa, in veleatul modern, iluziile in privinta utilitatii imediate a povetelor cartilor date la lumina s-au micsorat considerabil, va trebui sa ne consolam cu relevarea perspectivei filosofico-moraliste. Iar, in imprejurarea data, contemplarea jocului de umbre si lumini al succesiunii intereselor imperioase, vicleniilor si loviturilor napraznice – intamplate istoriceste de-a adevaratelea sau evocate sub auspiciile veridicitatii literare – ar putea, cred, sa nu fie lipsita de interes.