Carte de vizita. In care autorul povesteste cum a devenit maghiar - Andor Horvath

Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam?
Familia, in sanul careia ne-am nascut, este primul formator al personalitatii noastre. Suntem descendentii parintilor, bunicilor, strabunicilor nostri.
Dar familia mai este si mediul unde am invatat sa vorbim. Limba materna este poate – impreuna cu afectiunea materna care o insoteste – darul cel mai pretios pe care il datoram mamei si familiei. Caci prin intermediul limbii vom percepe in mod constient tot ce se afla in jurul nostru, vom intelege treptat sensul si rostul tuturor lucrurilor din lume. Limba materna ne invita apoi, odata ce trecem pragul scolii, la o aventura mai vasta, decisiva si ea in privinta personalitatii. Ma refer la cunoasterea limbii prin intermediul operelor literare. Patrundem astfel in minunata lumea a fictiunii artistice, care deschide treptat in fata noastra noi orizonturi ale aspiratiilor si gandurilor umane. Primim in curand la intrebarea „cine suntem?” acele raspunsuri care se adreseaza mintii si inimii noastre, toate fiindu-ne necesare pentru a intelege ce sunt o serie de notiuni abstracte precum dragostea sau datoria, patria sau istoria, Dumnezeu sau omenirea.
Folosindu-ma de propria mea experienta din copilarie, va propun in paginile ce urmeaza un sir de exemple oferite de literatura maghiara, prin care voi ilustra aceasta traiectorie a dobandirii unei identitati culturale constiente. Pornesc de la ideea ca literatura se afla pe primul loc in randul obiectelor de studiu care ne modeleaza personalitatea si determina, in felul acesta, si apartenenta noastra la acea colectivitate umana mai larga numita natiune.

Andor Horváth (n. 1944, Cluj) a absolvit Sectia franceza-maghiara a Facultatii de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai”. Timp de patru ani a fost profesor de liceu la Turda, dupa care a trait la Bucuresti ca redactor al unor reviste maghiare de cultura. In perioada 1990-1992 a indeplinit functia de secretar de stat la Ministerul Culturii. In continuare a predat literatura comparata la Universitatea „Babes-Bolyai” pana la pensionare. 
Printre altele este autorul unor volume de eseuri in limba maghiara (Dávid parittyája, 1979; Montaigne köpenye, 1985) si al unui volum de studii despre tragedia greaca (A szent liget, 2005).
Este traducatorul antologiei eseistilor romani interbelici si a literaturii memorialistice din aceeasi perioada (Korszellem és önismeret, 1988; Emlékezni jöttem, 2003). A mai talmacit carti semnate de Radu Enescu, Andrei Plesu, Neagu Djuvara.