Cartea amagirilor - Emil Cioran

„Daca esentele pe care oamenii le stimeaza atat de mult, fara sa le iubeasca, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai ramane decat curajul amagirilor.
Sa ramanem adica aici pe pamant, sa ne compromitem si sa ne lichidam ca amagiri intre amagiri.
Esentele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere mai interesanta, dar nu mai dureroasa.
A te distruge cu toti amaratii acestui pamant este o renuntare mai mare, mai trista, mai nemiloasa.
Sa stii ca lupti numai pentru amagiri si ca pentru esente n-are rost sa faci sacrificii presupune atatea luciditati, atatea rostogoliri si atatea victorii, incat nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu si de la o suprema umilinta.“ (CIORAN)

 

 

S-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventeaza, incepand din 1921, Liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, oras in care se va muta intreaga familie in 1924. Intre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi. Isi incheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. In acelasi an (1932), se inscrie la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania. In 1934, ii apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta. Intre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov. In 1936, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, an cand se stabileste definitiv in Franta. Dupa 1945, incepe sa scrie in limba franceza, iar in 1949 ii apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; ii vor urma, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, in data de 20 iunie 1995.

Lucrari:
Pe culmile disperarii
Schimbarea la fata a Romaniei
Amurgul gandurilor
Cartea amagirilor
Indreptar patimas
Lacrimi si sfinti
Ispita de a exista
Istorie si utopie
Silogismele amaraciunii
Singuratate si destin. Publicistica 1931-1944
Tratat de descompunere
Exercitii de admiratie. Eseuri si portrete
Caderea in timp
Marturisiri si anateme
Demiurgul cel rau
Despre neajunsul de a te fi nascut
Scrisori catre cei de-acasa
Sfartecare
Tara mea / Mon Pays
Caiete I (1957-1965) 
Caiete II (1966-1968) 
Caiete III
Caietul de la Talamanca