Cartea dragostei - Bogdan O. Popescu

„Cartea dragostei este cel mai frumos volum de versuri pe care l-am citit in ultimul deceniu. A fost o mare surpriza sa primesc acest dar de la Bogdan O. Popescu, autor pentru care am avut mereu multa pretuire, dar care, de data aceasta, s-a intrecut pe sine. Cartea este un epitalam fermecator, gingas, pasionat si inocent, animat de o inventivitate pe centimetru patrat care-i concureaza pe Arcimboldo, pe Disney si pe Miyazaki. Rareori cuvintele mari ale poeziei au fost luate mai in serios, rareori, de asemenea, un poet a avut atata curaj in folosirea registrului minor, sunetelor flajeolate, diminutivelor ca sa dea caldura si credibilitate poemelor.
Construit pe cadrele de otel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptana si-l disciplineaza, poemul curge totusi liber, imprevizibil, aglutinand intr-un basm arhetipal maruntul univers domestic construit cu migala de printesa luo na in asteptarea alesului ei si neinfricatele fapte de vitejie ale printului shangdi di liwu in drumul sau lung, intortocheat si eroic catre patul nuptial. Cei doi sunt, pana la urma, ovulul rotund ca un soare, opulent si baroc, incremenit in culcusul sau„din trei atlazuri“, si spermia aflata in continua cautare, atrasa de feromonii dulci ai feminitatii.

Poemul aglutineaza nu numai sute de fiinte inventate, zeci de locuri mirifice care se perinda ca intr-un joc video, ci si citate culturale din sfere foarte diferite, fara vreo eroare de gust si fara stridenta. E ciudat cum povestea orientala se imbina fara fisura cu cele mai frumoase povesti biblice de iubire, precum cea dintre Ruth si Boaz, si cu alte aluzii culturale aparent divergente.

Cu toate aceste straturi de consistente si savori diferite, asemenea celor dintr-un tort de nunta, poemul lui Bogdan O. Popescu ramane totusi o scriere contemporana, incluzand discursuri alternative ale unei femei si ale unui barbat din lumea de azi, cu temeri, tristeti, plictiseli si rutina, dar mai presus de ele cu o neobisnuit de sincera deschidere a unuia spre celalalt.

Un adevarat poem de dragoste, foarte original, incandescent si totusi, o carte de care poezia de azi avea mare nevoie.“ (Mircea CARTARESCU)

BOGDAN O. POPESCU s-a nascut la 8 martie 1971, in Bucuresti. A absolvit in 1989 Liceul „Gheorghe Lazar" si in 1996 Facultatea de Medicina a Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila" din Bucuresti. In anul 2000 a obtinut doctoratul la aceeasi universitate, cu o teza despre moartea neuronala, iar in 2004 un al doilea doctorat, la Institutul Karolinska din Stockholm, cu o teza despre mecanismele fiziopatologice al bolii Alzheimer. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina si conferentiar universitar la UMF „Carol Davila". A debutat in presa literara in 1987, in Suplimentul Literar-Artistic al Scanteii Tineretului (SLAST) si a publicat dupa aceea in numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: La revedere, printesa, Editura Vinea, 1995, carte distinsa cu Marele premiu „Ion Vinea" pentru debut literar; Marfa (antologie colectiva, impreuna cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergut si Dan Plesa), Editura Salut, 1996; Poemul de garda, Editura Celsius, 1999; Pisica neagra, pisica moarta (impreuna cu Traian T. Cosovei), Editura Crater, 2001; Leul de dupa extravagante, Editura Cartea Romaneasca, 2002; Masinaria de uitare, Editura National, 2004; Poeme in loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011). In anul 2011 a publicat volumul de proza scurta Viata de aruncat la editura Polirom. Este prezent in antologia de poezie Om jag inte får tala med någon nu, Editura Tranan, Suedia, 2011 si la antologia de proza scurta romaneasca Skräpliv, Editura 2244, Suedia, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 2002. In anul 2012 a beneficiat de o rezidenta literara acordata de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fara de care Cartea dragostei nu ar fi existat.