Chipul lui Cristos oglindit in Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului si cristologia Evangheliilor - Iulian Faraoanu

Studiul Bibliei, potrivit orientarilor Conciliului al II-lea din Vatican, constituie sufletul teologiei (DV 24). Dar nu numai teologia are nevoie imperioasa de Sfanta Scriptura, ci si crestinul oricarei epoci.
Plecand de la aceasta premisa, in ultimii ani a existat o stradanie constanta de a aduce o umila contributie la cunoasterea tezaurului Bibliei si la transpunerea rezultatelor cercetarii stiintifice in mediul socio-cultural al lumii in care traim. Setea de Cuvant a fost mobilul sondarii misterului lui Dumnezeu prezent in paginile scripturistice. Totusi, dorinta de a cunoaste a avut mereu in fata constiinta neputintei mintii in fata tainei divine. De cealalta parte, s-a simtit totusi nevoia de a oferi ceva din stiinta despre revelatia dumnezeiasca oamenilor timpului nostru. Acest lucru s-a dorit a fi si un exercitiu de fidelitate fata de practica biblica a actualizarii permanente a traditiilor religioase. De-a lungul istoriei biblice, Cuvantul lui Dumnezeu a fost permanent reluat, reelaborat si reinterpretat pentru a fi graitor omului contemporan. Cuvantul Domnului, desi provine din negura vremurilor, este viu si vital si are ceva de spus oricarei generatii umane.
Domeniul specific al atentiei si studiului a fost constituit in linii mari de Noul Testament. Cartile noii aliante au fost intotdeauna privilegiate pentru accesibilitatea lor si pentru consonanta lor cu trairea crestina. Asta nu inseamna ca s-a neglijat Vechiul Testament, ci s-a simtit nevoia unei delimitari. Asadar, aria specifica de cercetare a fost Noul Testament in ansamblul sau, iar directiile de investigare s-au axat in mod special pe doua linii: Evangheliile sinoptice si Cartea Apocalipsului. Nu a lipsit nici atentia fata de cadrul mai general al Scripturii, cu temele si problematicile sale. De altfel, era nevoie de o incadrare a intregului discurs in contextul mai amplu al unitatii Bibliei, tinand cont de una dintre indicatiile Constitutiei dogmatice Dei Verbum, si anume analogia Scripturae.
In paginile care urmeaza redau continutul tezei de abilitare in teologie, subdomeniul teologia biblica a Noului Testament. Titlul lucrarii intentioneaza sa surprinda cele doua directii ale cercetarii: persoana lui Isus Cristos asa cum este descrisa in Evangheliile sinoptice si comunitatea de credinta care se straduieste in permanenta sa cunoasca ceva din misterul prezentei si actiunii lui Dumnezeu in istorie si in lume. Aceasta comunitate evolueaza in cunoasterea vitala a divinitatii intreite pentru a ajunge la mantuire si la viata.
Cercetarea a avut drept punct de pornire in primul rand stimulii primiti in cadrul muncii de predare; semnalele venite de la studenti si dialogul cu ei au avut o buna inraurire asupra studiului. In cadrul aprofundarilor, au fost si motivatii personale, spre exemplu, dorinta de a pricepe ceva mai mult din misterul lui Isus Cristos; sau intentia de a cunoaste universul realitatilor escatologice cu latura lor misterioasa. Nu intamplator, subiectul tezei de doctorat a fost Ierusalimul cel nou care coboara din cer la sfarsitul lumii. In sfarsit, ar trebui adaugat ca activitatea de cercetare a fost uneori conditionata de cerintele mediului universitar din tara noastra.
Destinatarii lucrarii sunt toti oamenii de bunavointa in care Dumnezeu isi gaseste bucuria si placerea. Peste ei se revarsa pacea adusa de Fiul lui Dumnezeu in noaptea Betleemului. De la momentul crucial al Intruparii lui Cristos pana in zilele noastre a existat o pleiada neintrerupta de persoane care s-au straduit sa inteleaga cine este acest Isus Cristos in care atatia oameni au crezut si continua sa creada. In acest lant al celor care cerceteaza misterul intrepatrunderii dintre Isus istoric si Cristos al credintei, ar putea sa se insereze si ideile din aceasta carte.
Sper ca aceasta lucrare sa constituie o contributie la sinteza dintre Biblie si teologie si sa fie un aport la o mai buna cunoastere a lui Isus Cristos, centrul Scripturilor.
Pr. dr. Iulian Faraoanu