Cizmarul si spiridusii - Jim LaMarche

Traducere de: Florin Bican

3-7 ani

Lui Jim LaMarche i-a placut Cizmarul si spiridusii de cand era copil si totdeauna si-a dorit sa ilustreze acest frumos basm al Fratilor Grimm despre bunatate si speranta. La inceput s-a gandit ca ilustratiile sale sa se inspire din lumea de azi, dar in cele din urma, spune Jim LaMarche, „mi-am dat seama ca nu eram pregatit sa desenez spiridusi care fac bascheti”. Cu atat mai bine pentru noi, cititorii!

„Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac.“ De ce a ajuns cizmarul sarac? Si de ce l-au ajutat spiridusii? Pentru ca era bun la suflet? Pentru ca era priceput in meseria sa? Sau poate pentru ca nu s-a dat batut si a mers mai departe, increzator in propriile puteri? Bune intrebari. Nici Fratii Grimm, in basmul original, nici Jim LaMarche in ilustratiile sale nu fac greseala de a da vreo explicatie. Sub simplitatea aparenta, cartea ne provoaca sa cadem pe ganduri, ca orice poveste buna. Este oare lumea un loc in care binele este mai puternic? Si ce putem sa facem, fiecare dupa puterile sale, ca sa fie asa?

Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac. Mai avea o singura bucata de piele care ii ajungea doar pentru o ultima pereche de incaltari.
— Da’ ce piele faina! a zis nevasta lui. E catifelata ca untul si rezistenta ca mainile tale.
— Draga mea, a zis cizmarul, in seara asta croiesc pielea, iar maine in zori voi mesteri din ea incaltarile.
In dimineata urmatoare, cand cei doi au intrat in atelier, au ramas uluiti de ce le-a fost dat sa vada. In fata lor, pe bancul de lucru se lafaia o pereche de incaltari cusute cu iscusinta de o mana maiastra.
— D-dar... cine? Cum? a baiguit cizmarul.
Taman atunci s-a nimerit sa intre in pravalie un domn ferches.
— Da’ strasnice incaltari! s-a minunat el. Musai sa le-ncerc.
Incaltarile ii veneau ca turnate. Parca ar fi fost facute anume pentru el. De bucurie, a platit de doua ori pretul cerut.
(Traducere de Florin Bican)