Clepsidre fara nisip - Adriana Bogatu

Intr-o societate in care fiecare este preocupat doar de binele-i propriu, iubirea intensa a protagonistilor se traieste si se simte intr-un univers nou, conceput doar pentru ei. Cand regulile sociale par sufocante pentru eroina romanului, aceasta evadeaza prin iubirea totala, in lumea speciala, in care cei doi decid ca sunt condamnati doar sa se iubeasca, tinandu-se strans de mana si calatorind prin lume, descoperindu-se „cu mila si cu groaza“.
Romanul Adrianei Bogatu, Clepsidre fara nisip prezinta, in prima parte, lumea copilariei protagonistei, introducand cititorul intr-un spatiu al melancoliei, in care, datorita descrierilor brodate cu pricepere, acesta participa la o fuziune sinestezica de afecte. Descrierea bunicilor cu ochi patrunzatori si cu vorbe de duh, mirosul de regina noptii, care invaluia fiecare seara creeaza un prim plan al naratiunii.
Cel de-al doilea debuteaza cu imaginea adulta, a unei femei deja mature, care printre zilele monotone ale carierei de profesor reuseste sa regaseasca acea oaza de refugiu, asemanatoare verilor din copilarie, in iubirea intensa, pe care o traieste pe meridiane diverse. Astfel, fiecare capitol este realizat din perspectiva jumatatii feminine a cuplului, care asemenea destainuirilor dintr-un jurnal, cuprinde framantari, ganduri pe care si-ar dori sa i le impartaseasca, dar, totusi, nu indrazneste. Iubirea ei este profunda, traita cu o anxietate aproape distrugatoare, cu o grija materna, ca partenerul ei sa continue sa traiasca alaturi de ea. Nopti la rand petrecute privindu-l si simtindu-i rasuflarea sunt dovada iubirii imense, pe care ea o ingrijeste cu o afectiune totala. Femeia matura, cu copii si cu o cariera, cea care a respectat mereu reguli indrazneste sa se rupa de barierele unei lumi guvernate de verbul „a trebui“ si sa accepte sa primeasca acea iubire matura, traita, insa, cu o intensitate adolescentina. Lupta dintre cele doua femei, cea responsabila si supusa regulilor societatii si cea de la polul opus, care risca totul pentru a-si trai iubirea se da, aproape, in fiecare capitol.
Stilul simplu al romanului, avand la baza un limbaj colocvial, prin care se pune accent pe descrierea sentimentelor, a locurilor si a experientelor sufletesti pe care naratoarea le prezinta in fiecare capitol cu pricepere, fac din Clepsidre fara nisip un roman al trairilor reale, al labirintului de sentimente, pe care dragostea il genereaza in fiecare dintre cei care iubesc absolut, cu „mila si cu groaza“, asemeni versurilor lui Adrian Paunescu.