#confuz - Alex Andronic

 

Cateva dintre calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la o carte sunt simplitatea scriiturii, lipsa de pretentii intelectuale (prin intermediul carora autorul ar vrea sa arate cat e el de destept) si naturaletea textului, adica autenticitatea. „#confuz” are toate aceste calitati. In plus, cartea mai beneficiaza de cateva atuuri foarte importante: povestea este una universala, plina de intamplari credibile, care se pot intampla oricarui om si care pot avea loc oriunde in lume, iar scriitura are o oralitate usor de identificat inca de la primele pagini.
(Adrian Telespan)

„#confuz” nu e o carte despre homosexualitate. E o carte despre oameni. Despre drumul fiecaruia spre el insusi. Despre puterea de a accepta ce gasesti atunci cand ajungi la tine. Despre a nu te (mai) minti. Nu atunci cand esti singur si gol si te privesti in ochii sufletului. Pentru ca, atunci, nu ii vei mai minti nici pe altii. Iar asta e primul pas spre asumare. Si numai asa vei putea fi fericit.
„#confuz” e o carte despre fericire.
Copile, viata e prea scurta pentru a fi nefericit. Vrei sa fii o alta umbra care trece indiferenta prin viata? - (Laura Nureldin)

Stiti melodiile alea pe care le auzi o singura data si te trezesti fredonandu-le o ora mai tarziu? E semn ca au intrat in tine.
Cam asa e si cu cartea asta. Nu e Beethoven. E un cantec care pare nascut la o chitara, pe plaja, langa un foc de tabara, sub luna plina. Il asculti zambind si iti da o stare de plin. Iti ramane pe piele ca niste fire de nisip. Gandul nu iti fuge in alta parte. Esti acolo, asculti si admiri sinceritatea omului care improvizeaza la chitara fara sa incerce sa iti demonstreze nimic. Canta liber despre ceva-ul lui, timpul trece pe nesimtite, sadind in tine o senzatie de bine.
Sa mai canti, Alex! Sa mai canti! - (Natalie Ester)

Dincolo de suisuri si coborasuri, de momente-surpriza si certuri interminabile, de scene erotice pasionale si absurd cotidian, acest roman e un incredibil de reusit portret al energiei salbatice, al confuziei mascate in obstinatie, pe care numai la 20 de ani o poti trai.
Si tu, draga cititorule, ai fost confuz odata.
Si ce bine a fost.
Lectura placuta. - (Lorena Lupu)