Consilierea psihopedagogica. Exemple de buna practica - Alina Cristiana Cirja

Consilierea reprezinta o activitate prin care se urmareste modelarea actiunilor comportamentale ale persoanei consiliate intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea sa cotidiana.

In cadrul grupurilor scolare, consilierea reprezinta o forma particulara de interactiune si influentare, care contribuie la sprijinirea elevilor in rezolvarea problemelor cu care se confrunta, precum si la omogenizarea si dezvoltarea clasei de elevi ca grup educational. In literatura de specialitate exista numeroase definitii si acceptiuni date conceptului de consiliere:

Consilierea presupune existenta unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier si care ofera sau accepta in mod explicit sa acorde timp, atentie si respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi si clarifica moduri de a trai valorificandu-si resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, indreptandu-se spre o cat mai buna existenta (Asociatia Britanica pentru Consiliere, 1991).

„Consilierea este o activitate care este initiata de o persoana care cauta ajutor. Ofera oportunitatea clientului de a identifica ceea ce-l perturba, de a se autoexplora si de a se intelege. Procesul de consiliere il va ajuta sa-si identifice gandurile, emotiile si comportamentele, care constientizate fiind, il fac sa se simta plin de resurse si sa hotarasca schimbarea” (Russel, Dexter, Bond, 1992).

Conceptul de consiliere este prezent in multe domenii, cum ar fi: juridic, economic, religios, imobiliar, afaceri, management, psihologic, educatie, etc. De aici s-au dezvoltat si diferite tipuri de consiliere: informationala, educationala, de dezvoltare personala, suportiva, vocationala (de cariera sau OSP), de criza (asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate), pastorala (Baban, 2001).