Conversatii pe malul riului Ilisos - Mihaly Vajda

 

Istorii care par a fi ilegitime din perspectiva Occidentului, care sint aparte si care, prin asta, evita tendinta principala a modernitatii, si anume universalizarea. Eu, de aici, vad lucrurile altfel. Nu este permis sa tratam ad acta modul spectaculos prin care s-a ajuns la socialism. Socialismul a scos la iveala in chipul cel mai limpede si mai evident tendintele nihiliste din sinul modernitatii. Daca nu avem urechi pentru logosul unui socialism letargic, iar in momentul de fata nici Occidentul si nici Europa de Est nu par sa aiba capacitatea de a auzi vocea acestui logos, atunci fie avem de-a face cu o miscare fara repetitie, ceea ce ar fi nihil-ul insasi – „sa nu fi voit Dumnezeu repetarea, nici lumea nu ar fi fost facuta vreodata” –, fie este vorba de o iterare disfunctionala, o repetitie fara viata, a formelor moarte. Occidentul nu poate avea urechi pentru asta. Nietzsche avea in fond dreptate: „Pentru lucrurile la care n-ai acces printr-o experienta traita, n-ai nici urechi”. Spre deosebire de aceasta, Europa centrala si orientala nu vrea sa aiba urechi pentru a auzi. Dorim sa auzim doar ceea ce ne-a fost multa vreme interzis sa auzim. Situatie de inteles, in ultima instanta. Cunoastere de sine, idei proprii, a sti cine este aceasta persoana, omul modern – poate individul de astazi nici nu are alta cale sa abordeze aceste teme, decit aceea care trece prin nihilism, sau prin repetatele tentative iluzorii de depasire ale acestuia. Mihály Vajda
Mihály Vajda s-a nascut la Budapesta la 10 februarie 1935. Este unul dintre cei mai renumiti filosofi contemporani ai Europei Centrale, scrierile lui fiind deosebit de apreciate. Prodigioasa lui activitate se reflecta si in distinctiile academice pe care le-a dobindit de-a lungul timpului: este profesor al Facultatii de Stiinte „Kossuth Lajos” din Debretin, presedintele Comisiei Filosofice a Academiei Maghiare, vicepresedintele Societatii Maghiare de Filosofie si Doctor Honoris Causa al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj. Scrierile lui Vajda se rasfring in aceeasi masura asupra domeniului fenomenologiei, al hermeneuticii si al filosofiei politice (in special problema fascismului si a marxismului). Dintre cele mai importante lucrari pot fi mentionate: A husserli fenomenológia tudományfelfogásának bírálatához [Contributii la critica conceptiei despre stiinta a fenomenologiei husserliene] (1968), A mítosz és a ráció határán. Edmund Husserl fenomenológiája [La granita dintre mit si realitate. Fenomenologia lui Edmund Husserl] (1969), Fascism as a Mass Movement [Fascismul ca o miscare de masa] (1981), The State and Socialism [Stat si socialism] (1981), Marx után szabadon, avagy Miért nem vagyok már marxista? [Liber dupa Marx sau de ce nu mai sint marxist?] (1990), A történelem vége? [Sfirsitul istoriei?] (1992), A posztmodern Heidegger [Heidegger postmodern] (1993), Die Krise der Kulturkritik [Criza criticii culturii] (1996), Mesek Napnyugatról [Povesti de la Soare-Apune] (2003). In limba romana s-a tradus cartea Meditatii anticarteziene aparuta la editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 1999. De asemenea, nu pate fi omisa nici exceptionala traducere in maghiara a cartii Fiinta si timp, numele lui Vajda figurind ca referinta in rindul traducatorilor lui Heidegger. Prezenta scriere are ca laitmotiv un scurt pasaj din Phaidros-ul lui Platon, in care Socrate incearca sa gaseasca o alternativa atit la interpretarea mitologica, cit si stiintific-rationalista asupra lumii. este vorba despre rostul filosofiei, care incearca sa-si croiasca drum si sa-si pastreze libertatea de miscare printre simulacrele pietrificate ale culturii si civilizatiei umane. O inedita si inspirata imbinare a elementelor consacrate de traditia filosofica cu idei originale, raportate in permanenta la situatii de viata concrete. Un indemn sa regindim ceea ce a fost deja gindit. Caci atit Socrate, cit si Vajda ajung la concluzia ca filosofia este cunoastere de sine…