Cugetari. Maxime si aforisme. Unele culese, altele originale - Alexandru Gh. Radu

Cum imi explic eu interesul unui matematician pentru literatura (aforisme, maxime, citate celebre), dar si fata de limba populara romana (din expresii, zicale, proverbe)?

Daca intr-o cugetare e cuprins „maximum de sens, in minimum de cuvinte” (cum zice Lucian Blaga), inseamna ca matematicianul si-a regasit „patria” natala, iubirea dintai. A fost si este facut sa cugete!

Cat despre interesul aratat limbii populare, nu mi-l explic decat prin dorul de tara (de sat), ca vatra veche, unde i-au ramas „radacinile”, inceputurile. Ii admira pe tarani pentru istetime, talent si puterea de a valorifica „artistic”  experienta lor de viata. Pagini intregi – in culegerile publicate de profesorul Alexandru Radu – elogiaza miile de anonimi care ne-au transmis concluziile lor.

Multe dintre expresiile romanesti culese de dumnealui sunt intraductibile in alte limbi, caci isi pierd forta de sugestie. Intre aforismele ce-i poarta semnatura, putem distinge trei grupe: scrise cu gandirea matematicianului – laconic, precis, profund – scrise poetic, cu talent, scrise prin... jocuri de cuvinte.

Printre zecile de cugetari ale autorilor consacrati, am intalnit multe, mai putin stiute, dar de folos la orice varsta – indiferent de rang. Cand altul a citit si-ti daruieste invataturile de acolo, e parca te-ar face sa vezi, dupa ce, pana acum, ai fost orb! Acesta a fost sentimentul avut cand am descoperit, paginile acestei culegeri – trudite de profesorul Alexandru Gh. Radu.

Din cartile alcatuite de octogenarul profesor doctor Alexandru Gh. Radu, constat ca se poate intineri si la senectute! Cu o conditie, insa: sa nu lasi mintea sa apuna, nici sufletul sa moara! La telefon vorbind, imi transmite – cu inteligenta si umor – increderea in... ziua de maine! La fel, cartile sale – culegeri de intelepciune si de noutati, expresii, glume etc. – sunt tot reverente, „plecaciuni” in fata marilor cugetatori (fie cunoscuti, fie anonimi) care i-au bucurat anii din urma si i-au readus placerea cunoasterii, a informarii. Totodata, vechiul dascal isi continua indatorirea de „a da mai departe” ce a aflat citind, ori manevrand calculatorul! Eu sunt unul dintre „beneficiarii” acestui efort al profesorului: am gasit idei pe care nu le cunosteam.

Traind ani buni in imediata vecinatate a savantului Grigore C. Moisil, pe care Dumnezeu l-a scos in calea lui atunci cand isi hotara drumul vietii, cred ca profesorul doctor Alexandru Gh. Radu a avut – ca si mine – revelatia unor adevaruri, idei de necontestat, ale stralucitului dascal. In cazul profesorului Alexandru Gh. Radu, inteleg ca, fara un profesor generos (cu fostul sau student, apoi asistent si doctor in matematici), un eminent savant, recunoscut in lumea universitara de pretutindeni, nici profesorul omagiat de mine n-ar fi stralucit in scolile si in institutele in care a lucrat.

Desigur, portretul profesorului universitar doctor Alexandru Gh. Radu nu ar fi complet daca nu am scoate in evidenta frumoasele sale trasaturi de caracter: cinste, modestie, sensibilitate, toleranta, prietenie, generozitate, dragoste si perseverenta in munca, optimism, bunatate si blandete, darnic si doritor de bine, un model de aleasa comportare, pastrand esentialul din ceea ce a fost: OMENIA.