Cultul cabirilor in Dacia - Teohari Antonescu

Pe baza unei profunde documentari, ce ne uimeste si astazi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al. I. Odobescu si de la unele materiale arheologice puse la dispozitia sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce si-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, ii stabileste originea frygo-tracica si-i descifreaza simbolistica, functiile si filiatia cu celelalte religii ale lumii antice.
Monografia exemplara, Cultul Cabirilor in Dacia ofera totodata interesante deschideri catre intelegerea mitologiei romanesti si a unor creatii inconjurate inca de mister precum Miorita sau Calusarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprisan

Fragment din cartea "Cultul cabirilor in Dacia" de Teohari Antonescu:

"Intr-un colt al frontonului, despre luna, pare a fi un peste, figura de altminteri nu tocmai deslusita; la celalalt unghi este un delfin. Dedesubtul acestei parti superioare, se afia doi calareti in repaus, intorsi unul spre altul; ambii sunt usor imbracati cu tunice scurte, cu caciuli frigiene pe cap si cu mantii falfainde. Intre dansii o femeie, cu un calathos sau paner enorm pe crestet, intinde o mana catre unul din calareti si alta catre celalalt, ca si cum ar voi sa-i desparta. Sub calaretul din dreapta, carele tine in mana un steag cu sarpe, sau dracone, sta culcat un trup de om. La capul calului e soarele radiat, iar deasupra celui opus e luna in forma de secere. Doua serii de obiecte si de animale se afia suprapuse sub aceasta scena principala: in seria superioara stau randuite trei cratere ori potire, un tripod si apoi, dupa o presupusa amfora, cateva obiecte greu de deslusit pe care le putem crede ca sunt sau patere, sau cunune, in numar de trei. In fine, pe sirul de jos, sau pe al patrulea si ultim camp, sunt reprezentate de-a randul, de la dreapta spre stanga, un leu avand in fata-i un cocos rastit, cu picioare si cu gat foarte lungi; iar de cealalta parte, in urma unei mici sparturi a placii, se vede o alta pasare, acvila sau corb, indreptandu-se catre un dobitoc cornut, care seamana mai mult cu un taur infuriat, cu coada sumeasa.
Aceasta placa apartine d[omnu]lui loc[otenent]-col[onel] Dimit. Papazoglu, in Bucuresti, carele a aflat-o, zice-se, in sapaturi din Romania mica si a publicat-o de cateva ori pe tabele volante, fara de explicatiuni stiintifice."