Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac - Lucian Boia

Cu fotografii din arhiva autorului

 

 

„Eram in ultimul an de facultate, cand m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, avand pe atunci si mai stiu eu ce functie in biroul de partid. Mi-a spus ca e cazul sa-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritica. Ce noima are sa spui ca nu esti de acord cu tine insuti? Critica si autocritica tineau insa de ritualul de partid si alcatuiau impreuna o strategie bine gandita si eficienta de devalorizare a individului, supus tirului celorlalti si obligat – culmea! – sa-si dea el insusi lovitura de gratie, dupa modelul proceselor staliniste. 
Ce era sa raspund? I-am zis ca, sigur, imi voi face autocritica. Si mi-am facut-o in felul meu… spre supararea lui Iorgu Stoian, care a tinut sa-mi spuna ca nu asa ne-a fost vorba. Totusi, in ciuda insuficientelor mele, partidul ma dorea! Sedinta organizatiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat intr-un exercitiu de acuzatii de o neinchipuita duritate, de parca s-ar fi urmarit nu primirea, ci excluderea, chiar inainte de a fi primit.
Voiam sa am o cariera universitara, care depindea in buna masura de atitudinea mea politica. In realitate, totul avea sa fie infinit mai complicat. Ca sa ma implinesc, trebuia sa cada mai intai comunismul, si asta nu tinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei.“ (Lucian Boia)

LUCIAN BOIA, nascut in Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Opera sa, intinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute in Romania si in Franta, precum si traduceri in engleza, germana si in alte limbi. Preocupat indeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atat prin lucrari teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cat si prin investigarea consecventa a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestra si sfarsitul lumii pana la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretari privitoare la istoria Occidentului, a Frantei si a Germaniei. In 1997, lucrarea sa Istorie si mit in constiinta romaneasca a starnit senzatie si a ramas de atunci un punct de reper in redefinirea istoriei nationale.