De la omul exterior la omul interior. Antropologia spirituala a Sfantului Ioan Casian - Florin-Ciprian Petre

De la omul exterior la omul interior – calatoria propusa de Sfantul Ioan Casian si reconstituita in paginile acestei lucrari – raspunde framantarilor actuale, aratand cum drumul spre inima curatita este totodata drumul spre vindecare si implinire personala. Ceea ce monahii din vechime numeau lupta cu gandurile (logismoi) sau dobandirea discernamantului duhovnicesc (diakrisis / discretio) corespunde, intr-un limbaj nou, cautarilor psihologiei contemporane de a intelege si trata criza sensului, depresia si dezintegrarea eului. Lucrarea de fata ne invita la aceasta intalnire providentiala intre doua perspective – cea ascetica si cea psihologica –, ambele incercand sa restaureze unitatea launtrica a omului ranit.

Esenta tezei dezvoltate in aceasta carte consta in articularea antropologiei spirituale a Sfantului Ioan Casian si relevanta ei pentru omul de azi. Pornind de la scrierile fundamentale casiniene – „Institutiile (Institutiile cenobitice)” si „Convorbirile duhovnicesti” – autorul identifica si urmareste „firul rosu” al viziunii despre devenirea omului in Hristos. Aceasta viziune se structureaza, potrivit analizei sale, in patru trepte sau etape majore: homo exterior (omul exterior), urmat de puritas cordis (curatia inimii), care pregateste nasterea homo interior (omul launtric), culminand in experienta oratio ignita – „rugaciunea aprinsa” sau contemplativa. In aceste patru etape, deslusim traseul de la exterioritatea dispersata a omului cazut la interioritatea unificata prin har si asceza, pana la comuniunea mistico-liturgica cu Dumnezeu. Purificarea inimii apare ca pivot al intregului demers: este nu doar o treapta intermediara, ci conditia indispensabila a vederii lui Dumnezeu – „Fericiti cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Sfantul Ioan Casian insuti subliniaza ca toate nevointele ascetice au ca tinta imediata aceasta curatie a inimii, fara de care tinta finala – Imparatia lui Dumnezeu – nu poate fi atinsa. Prin urmare, antropologia sa spirituala este una dinamica si teleologica: omul este chemat la o transformare profunda, de la starea sa exterioara, prins in patimi si preocupari trecatoare, la starea de om launtric, luminat de prezenta harului si a rugaciunii neincetate.

Conf. univ. dr. Benedict (Vesa), Episcopul Salajului