Despre rani si raniti (povesti cu mana stanga) - Eduard-Gabriel Tanase

Foarte sugestiv titlul... autorul are harul tabloului de mediu social marginal (capitolul 1) si al dozei de straniu care da sarea si piperul oricarei proze de un acut realism. Este o proza a periferiei, a drumului peste campurile si liniile ferate de la marginea oraselor, dar si a personajelor „altfel”, intr-adevar ranite de viata. Adolescenti buimaci, savanti in cautarea tineretii fara batranete, interlopi, batrani cu program fix, refugiu in himere, presiunea istoriei (suntem in anii comunismului in multe texte, sau imediat dupa) deformeaza insesizabil realul. Oamenii sunt vulnerabili, e o „ciocnire a lumilor” care ii striveste pe cei slabi. Autorul are precizie descriptiva, ochi pictural, imaginatie epica si acel simt special de intelegere a oamenilor si a mediilor sociale diverse, fara de care nu poti fi un bun prozator. Exista, se banuieste, se insinueaza in lucruri si oameni un fel de morb care le da dimensiunea de plutire halucinanta, chiar cand atmosfera este atroce (personajul dansatoarei). Ranile sunt vizibile sau, mai adesea, ascunse (o sotie care pleaca) dar ramane in aerul epic acel iz de mutilare launtrica. O excelenta proza de observatie si atmosfera!

Christian Craciun