Despre sfintenie si obraznicie - Petru Maior

Petru Maior (1760 1821) este cel mai vizibil si eficient scriitor dintre membrii Scolii Ardelene. Afirmatia se intemeiaza pe reusita publicarii operei sale in timpul vietii. Exceptie fac doua manuscrise teologice Procanon (1783) si Protopopadichia. Ultima este o lucrare redutabila, finalizata si semnata la Reghin, in 1795, care tradeaza, in egala masura, eruditie, spirit critic si uimitoare mobilitate intelectuala, ilustrand foarte bine epoca, strabatuta de tensiunea optiunii intre fidelitatea fata de traditie si ispita catolicizarii.

Formularile, structura ideatica a lucrarii, precum si constructia discursului deconspira atasamentul lui Petru Maior fata de valorile Reformei catolice.

Din cele 74 de predici numerotate, organizate in trei parti inegale, noi am selectat 40 pe care le am considerat folositoare si relevante pentru cititorul zilelor noastre. Am pastrat organizarea initiala: partea 1 carea cuprind predichele de la Duminica Vamesului pana la Duminica Tuturor Sfintilor continea 23 din care noi am ales 17 predici elaborate; partea 2 carea cuprind predichele de la duminica a doao saptamana dupa Rusalii, pana la duminica a 32 dupa Rusalii reproducea 31 de predici ample, din care noi am selectat 13 texte si partea 3 carea cuprinde predichele Sarbatorilor preste tot anul ne oferea 20 de cuvantari concise, din care noi ne am oprit la 10.

Laura Stanciu