Despre timp si universul perpendicular - Marian Teletin

Dupa cum am sa mai afirm de‑a lungul continutului acestei carti, ea isi propune sa acomodeze gandirea strict rationala, cu concepte precum nemarginirea, infinitul, vesnicia si divinitatea, prin accesarea unui mecanism propriu ratiunii, in pofida faptului ca nu exista certitudinea absolutului in materie de adevar, intr‑o astfel de abordare. In felul acesta, poate exista pentru acela care se implica intr‑un astfel de demers, o varianta linistitoare cu privire la intrebarea mult uzitata: Cum e posibila cunoasterea?
In prezenta scriere am abordat o varianta explicativa, in ideea enuntata de Hume, potrivit careia o astfel de abordare ar trebui realizata in limitele impuse de stiinta momentului cu trimitere la fizica newtoniana. Abordarea mea a fost facuta prin intermediul acestei limitari legislative, impuse de cercetarile din domeniul fizicii, fara a intra insa in detalii si fara a folosi decat in foarte mica masura limbajul matematic specific, pentru a face mai accesibila lecturarea. Trebuie sa precizez ca Hume facea referire la limitarile impuse de mecanica newtoniana, raportare facuta in mod evident la ultimele descoperiri majore ale momentului. In lucrarea de fata, fara a renunta la principiul emis de Hume, a trebuit sa tin cont de descoperiri ulterioare si in mod expres de descoperiri in fizica relativista. Lucrurile sunt privite plecand de la o logica simpla, abordand cunostinte ce tin de o intelegere in limite senzitive firesti si incadrate intr‑un mecanism logic de aceeasi maniera, nefiind nevoie pentru a intelege cele inserate aici, de studii aprofundate in domeniul fizicii, incercand in acest mod sa dau interpretari pe intelesul tuturor, unor lucruri ce par complicate la prima vedere.