Dinamica inconstientului. Opere Complete, volumul 8 - C. G. Jung

Cel de-al VIII-lea volum al Operelor Complete contine precumpanitor lucrari care prezinta cunostintele fundamentale si ipotezele de lucru esentiale ale lui C. G. Jung. In cele 18 studii sunt prezentate, argumentate si clarificate principalele elemente ale teoriei formulate de Jung si care o diferentiaza de psihanaliza freudiana – aspecte ce tin de teoria libidoului, structura si dinamica psihicului, relatia dintre constient si inconstient, individuatie, psihologia visului. De asemenea, este descrisa pentru prima data si utilizarea terapeutica a unei tehnici specifice psihologiei analitice – imaginatia activa. Dintre studiile cuprinse in volum, „Sincronicitatea ca principiu al corelatiilor acauzale" prezinta un interes deosebit deoarece abordeaza situatii determinate arhetipal, care nu pot fi intelese pe baza principiului cauzalitatii. E vorba mai degraba despre coincidente semnificative care adauga o noua dimensiune intelegerii stiintifice.

 

Problema sincronicitatii m a preocupat indelung, si anume in mod serios de pe la mijlocul anilor douazeci cand, cercetand fenomenele inconstientului colectiv, am dat repetat peste corelatii pe care nu le mai puteam interpreta ca pe o ingramadire sau formare intamplatoare de grupuri. Era vorba anume de „coincidente" corelate semnificativ in asa fel, incat intalnirea lor „intamplatoare" reprezenta o improbabilitate care trebuia exprimata de o marime imensa. Amintesc de exemplu un caz pe care l am observat: o tanara pacienta avusese intr un moment decisiv al tratamentului un vis, in care primea in dar un scarabeu de aur. In timp ce mi povestea visul, stateam cu spatele la fereastra inchisa. Deodata am auzit un zgomot in spatele meu ca si cum ceva batea usor in geam. M am intors si am vazut o insecta zburatoare care se lovea de geam. Am deschis fereastra si am prins insecta din zbor.
C. G. Jung

 

Metoda „imaginatiei active" este mijlocul auxiliar cel mai important pentru producerea acelor continuturi ale inconstientului care se situeaza sub pragul constiintei si care, odata intensificate, ar irupe mai degraba spontan in constiinta. Metoda prezinta de aceea riscuri si n ar trebui folosita, pe cat posibil, fara control medical. Un risc mai mic ar fi sa nu duca la niciun rezultat, si anume ca procedeul ei sa treaca in asa numita „asociere libera" a lui Freud, prin care pacientul nimereste in circuitul steril al complexelor sale, din care oricum nu se poate elibera. Un alt risc, in sine inofensiv, consta in aceea ca se produc, ce i drept, continuturi autentice, dar care nu l intereseaza pe pacient decat exclusiv estetic, ceea ce face ca el sa ramana impotmolit in fantasmagoria lor; astfel nu se obtine, evident, nimic. Sensul si valoarea acestor fantasme se dezvaluie abia odata cu integrarea lor in intreaga personalitate, anume in momentul in care individul se confrunta consecvent, dar si moral, cu ele.
C. G. Jung

 

 

 

Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.
 
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.

 

Traducere de Viorica Niscov