Discursuri indragostite - Dan Anghelescu

 

Theodor Damian... Mai bine mai tarziu...... E ceva chiar in titlu care ma readuce la aceasta poezie care seamana in tine ceva, nu stii ce, si stai cu sufletul la gura asteptand vremea incoltirii sa vezi ce planta, ce inger, ce minune va rasari./.../Netimpul, nesfarsirea noptii, locuirea in nu-stiu-unde-si-cum, si multe alte astfel de imagini indica in mod clar ce fel de ars poetica ne propune autorul. Poezia se face mergand spre adanc, inspre taina; scrii si vorbesti coborand pana ce ajungi la tacerea de la capatul adancului din cuvant./.../ Cuvintele lui Dan Anghelescu „aproape frenetic/ coboara/ dintr-o necunoscuta salbaticie” /.../ taina impenetrabilului originar/../ el, poetul, sugerandu-ne pozitia sa de liturg, de sfetnic de taina la zidirea lumii, de unde si darul, capacitatea sa de a recrea lumea prin cuvantul sau, cuvant-necuvant.
(Theodor Damian - Mai bine mai tarziu..., Lumina Lina/Gracious Light, New York, 2011)
Pasionaria Stoicescu - Aparent sofisticat... asumandu-si libertati poetice pe care si le recunoaste inca din titlu, dar cu care poate „zgaria” lenea si nestiinta cititorului contemporan obisnuit cu o poezie rudimentara, Dan Anghelescu dovedeste consecventa cu sine/.../ pastrand tematica de odinioara si acel ritm interior pe care il au de obicei marii muzicali ai poemului./.../ Deosebite mi s-au parut a fi poemele de dragoste, in care autorul este mai cald, mai direct, mai putin incifrat, mai semnificativ liric.
(Pasionaria Stoicescu - Aparent sofisticat, Lumina Lina/Gracious Light, New York, 2014)
Cultura lui Dan Anghelescu este superioara aproape tuturor poetilor pe care i-am citit./.../ Poet-savant, poet-carturar, Dan Anghelescu /.../isi asuma toate libertatile: nu exista fateta a stilurilor poetice, de la premoderni pana la post-nu-stiu-ce, ca sa ii intru in retorica, sa nu fie facuta sa straluceasca din pagini. Are constiinta clara ca poezia lui se adreseaza poetilor, cum altfel ar scrie „o diegetica de lucruri-intamplari de mai de mult uitate/ balaceala/... final de istorie.../ hegel” (Stergarul...). Sansa acestei poezii este, ar fi, sa fie citita de mari avizati. Un poet cum a fost Cezar Baltag ar fi putut fi cititorul ei ideal.
(Doreanu - Poemo-metria, Astra - nr. 35 (322), Brasov, 2009)
Interogative si ispititoare, poemele au forma unui dialog al Sinelui profund al poetului (o,, nestiinta’’ tinzand spre iluminare) fie cu Eul sau dependent de cotidian, fie cu un intim personaj feminin/.../ Unele dintre ele sunt si implicite poeme de dragoste, iar cel explicit, declarat, intitulat as putea sa cred ca esti o lada cu ingeri, poate figura printre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura romana. Poet complex si rafinat, Dan Anghelescu este greu de prins intr-o formula unica. Ca laitmotive ale poeziei sale raman ampla respiratie a discursului liric, spiritul fantezist sau plutirea (visarea) care trece de la vizibil la invizibil, de la limbajul constatativ la cel afectiv si reflexiv, de la imagini ale celor mai marunte si obisnuite lucruri la ample si colosale imagini cosmice.
(Ioan N. Rosca - O poezie a concretului transfigurat ontologic, Oglinda Literara, Focsani 2013)