Don Quijote in Est - Octavian Paler

„In imediata vecinatate a casei mele, dincolo de intersectie, e un soclu gol, de marmura roscata. Nu cred sa existe un simbol care sa caracterizeze mai bine starea noastra de spirit de azi... Daca ar fi dupa mine, as aseza pe soclul masiv de marmura roscata, pe care acum isi fac siesta ciorile, o statuie a lui Don Quijote, in armura lui caraghioasa si solemna, cu lancea in mina, gata de atac. Ma tem ca negatiile si dezamagirile ne-au adus foarte aproape de punctul unde inclini sa consideri idealismul o prostie si ne-ar trebui o reimprospatare a iluziilor. Pe deasupra, Don Quijote ne-ar putea ajuta, am impresia, sa ne analizam mai bine defectele. Operatie absolut capitala, cred eu, daca vrem sa pricepem ce se intimpla cu noi. In atmosfera incarcata de ura care ne otraveste viata, azi, capacitatea lui Don Quijote de a iubi are multe sanse sa para un miracol si sa ne puna, in consecinta, pe ginduri. Dezvaluindu-ne ceea ce noi nu prea stim, se pare, ca in adincul ei iubirea e tragica, bunul cavaler ne-ar face, poate, sa ne rusinam de placerea dubioasa a bascaliei prin care, in mod aproape reflex, incercam sa ne scuturam de contactul neplacut cu nenorocirile si, astfel, am deveni, presupun, mai profunzi, mai pregatiti sa iesim din mizeria morala in care ne balacim cu furie azi.” (Octavian Paler)

 

Octavian Paler s‑a nascut la 2 iulie 1926, in comuna Lisa, judetul Brasov. Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucuresti (1937‑1944), facind insa ultima clasa la Liceul „Radu Negru” din Fagaras si sustinind bacalaureatul la Sibiu, in 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere si Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucuresti (1945-1949).
Dupa absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a ramine asistent la Catedra de Estetica, insa declina propunerea si se angajeaza la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor‑sef adjunct la redactia culturala. Este corespondent Agerpres la Roma, citeva luni, la sfirsitul anului 1964, iar in urmatorii ani director general al Televiziunii Romane (1965‑1968), director general adjunct la Radio (1968‑1970), redactor-sef la Romania libera (1970‑1983).
Demis in 1983 din motive politice, se va pensiona medical in acelasi an, reintrind in „arena” odata cu Revolutia din 1989, cind devine director onorific al ziarului Romania libera. Ulterior s‑a aflat in aceeasi postura la Cotidianul. Scriitorul a debutat publicistic in 1958, cu versuri in Luceafarul, iar editorial, abia in 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
Urmeaza, pe linia jurnalelor de calatorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i‑au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972, Italia, 1974; editia a III‑a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975; editia a III‑a, Polirom, 2008, 2016), Apararea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Romane; editia a III‑a, Polirom, 2009, 2013), Scrisori imaginare (1979; editia a V‑a, Polirom, 2010, 2016), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; editia a III‑a, Polirom, 2010), Viata pe un peron (1981; editia a V‑a, Polirom, 2011, 2014), Polemici cordiale (1983; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2013), Un om norocos (1984; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2015), Un muzeu in labirint (1986), Viata ca o corida (1987; editia a II‑a, Polirom, 2009), Don Quijote in Est (1993; editia a II‑a, Polirom, 2010, 2017), Vremea intrebarilor (1995; editia a II‑a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2017), Desertul pentru totdeauna (2001; editia a II‑a, Polirom, 2009, 2012), Autoportret intr-o oglinda sparta (2004; editia a III‑a, Polirom, 2010, 2015), Calomnii mitologice (2007; editia a III‑a, Polirom, 2013, 2017).
In 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Octavian Paler a incetat din viata pe 7 mai 2007, la Bucuresti.