Doua secole de tranzitie romaneasca. Studii - Maria Muresan

      Inceputul l-au facut boierii luminati, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, curiosi sa vada Occidentul si dispusi sa inteleaga calea viitorului. Insemnate urmari, pe termen lung, a avut Pacea de la Adrianopol, prin care s-au creat conditiile permisive ce ingaduiau racordarea, intr-o masura mai mare, a unei parti din lumea romaneasca la fluxurile comerciale ale epocii. Sub influenta experientelor si modelelor occidentale, viata economica romaneasca, sub toate aspectele ei, incepe sa se dezmorteasca. Iar Unirea Principatelor marcheaza inceputul unei perioade hotaratoare in initierea si construirea structurilor economiei moderne. Suita de legi si decrete domnesti adoptate si/sau impuse in perioada 1859-1877 sunt doar fatete ale unei vaste opere de restructurare care cladeste temelia lumii capitaliste: libertatea individuala, libertatea contractuala si proprietatea privata absoluta. Pe tema innoirii institutionale, privita ca actiune legislativa, de consacrare prin lege a unor fenomene, procese sau raporturi economice moderne, s-a purtat o indelungata controversata de idei filosofice, sociologice, economice, politice, cu nedisimulate consecinte economico-sociale si politice privind „formele fara fond“. Istoria a confirmat justetea actiunilor programatice ale fortelor liberale. In deceniile care s-au scurs pana la sfarsitul secolului al XIX-lea sunt create cele mai importante institutii-cheie ale capitalismului romanesc, intre care se detaseaza Banca Nationala a Romaniei, si sunt adoptate legile de incurajare a intreprinzatorilor autohtoni. Sub scutul protectionist al statului, legislativul impune o cale de dezvoltare accelerata, respectiv „a ars etapele“, dupa cum aprecia economistul Stefan Zeletin. In perioada cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale, politica economica, in ciuda diferentelor de opinii ale principalelor grupari politice, se concretizeaza in masuri legislative si institutii menite sa accentueze si sa accelereze dezvoltarea economiei, fapt confirmat la sfarsitul perioadei interbelice. Capitalul si capitalismul romanesc, dupa sase decenii de politica economica protectionista sistematica, erau realitati evidente, cu performante la nivel european, in unele domenii.
      Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial determina un alt gen de tranzitie. In anii 1945-1950, in Romania sunt impuse o suita de legi si masuri, cu caracter legislativ-reformator, care vizeaza segmentele fundamentale ale economiei de piata. In mai putin de o jumatate de deceniu, in conditii de izolare economica internationala cvasideplina, sunt distruse principiile si fundamentele economiei de piata concurentiala pentru a caror implementare au fost necesare eforturi de peste un secol. Comandamentele-cheie in epoca, transmise de structurile politice si mass-media, sunt: nationalizare, planificare, colectivizare, care, intr-un timp relativ scurt, s-au concretizat.
      Inceputul anilor ’90 ai secolului trecut marcheaza debutul actualei tranzitii a societatii romanesti.
      Credem ca nu gresim afirmand ca economia romaneasca, in drumul ei catre economia de piata, a parcurs aproape doua secole de tranzitie, intrerupte, ce-i drept, de deceniile comuniste.
      Unele momente semnificative ale tranzitiei respective sunt surprinse si detaliate in lucrarea de fata, care reuneste rezultatele cercetarilor intreprinse de catre cadre didactice universitare, cercetatori stiintifici, doctoranzi si fosti doctoranzi ai Catedrei de Istoria economiei si Geografie, specializarea Istoria economiei nationale, de la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Lucrarea se adreseaza specialistilor din domeniul economiei, istoriei economiei si al istoriei gandirii economice, doctoranzilor, studentilor si tuturor celor interesati de evolutia societatii romanesti.
      Cat priveste aprecierile din lucrarea de fata mentionam ca ele sunt expresia opiniilor personale ale semnatarului fiecarui studiu.
Maria Muresan