Drept administrativ - Alexandru-Sorin Ciobanu

Ne-am incumetat sa lansam in spatiul juridic un curs universitar (chiar daca nu exhaustiv), in speranta ca acest demers va fi in sprijinul studentilor nostri, dar va ajuta si juristii ce incearca, in mediul haotic ce ne inconjoara, sa (re)inteleaga normele dreptului administrativ. Cursul de fata a fost conceput pentru a acoperi doua mari teme care se predau la Facultatea de Drept, sub „umbrela” mai larga a „Dreptului administrativ”: activitatea (sau „actele”) administratiei publice, respectiv regimul domeniului public al acesteia.

In primul rand, intelegerea corecta a formelor prin care autoritatile administrative se „exteriorizeaza” in raporturile cu tertele persoane (sau chiar cu alte autoritati) este esentiala, intrucat orice viitor practician al dreptului, fie ca vrea, fie ca nu vrea, se va „lovi”, inevitabil, de ele.

Ca atare, am considerat necesar sa explicam, intr-o abordare sintetica, aspectele de baza in ceea ce priveste: relatia dintre „administrare” si „guvernare” (cu o privire speciala asupra semnificatiei „actului de guvernamant”), speciile de acte juridice emise sau incheiate de administratie, delimitarea actelor juridice fata de simplele fapte materiale sau operatiuni administrative, regulile speciale aplicabile contractului administrativ, regimul juridic al actului administrativ (inclusiv raportul „legalitate”– „oportunitate”, conditiile de validitate, etapele emiterii sale, procedura de suspendare si de revocare ori spinoasa teorie a nulitatilor), categoriile de acte administrative (cu precizarea elementelor specifice fiecareia).

In ceea ce priveste problematica „domeniului public”, referintele la dreptul francez, unde s-a cristalizat aceasta institutie a dreptului administrativ, era inevitabila. Cititorul va regasi in cuprinsul cursului toate elementele care care stau la baza regimului sau, atat in dreptul roman, cat si in cel din Franta: o parte de istoric si de evolutie legislativa, prezentarea detaliata a criteriilor de domenialitate publica, principiile exorbitante care il caracterizeaza, modul de constituire si „atestare” prin acte oficiale, modalitatile de protejare fata de actiunile tertilor, instrumentele juridice (inclusiv cele contractuale) de punere in valoare.