Ecografii ale televiziunii. Interviuri filmate - Jacques Derrida, Bernard Stiegler

 

traducere: Sebastian Big, Ciprian Mihali
Hegel avea dreptate sa indemne filosoful vremii sale la lectura zilnica a ziarelor. Astazi, aceeasi responsabilitate reclama ca acesta sa invete cum se fac si cine sint cei ce fac ziarele, cotidienele, saptaminalele, jurnalele televizate. Ar trebui ca el sa ceara sa vada de partea cealalta, atit de partea agentiilor de presa, cit si de partea prompterului. Sa nu uitam niciodata importanta acestui indiciu: atunci cind un jurnalist sau un om politic pare sa ni se adreseze noua, la noi acasa, privindu-ne drept in ochi, el (sau ea) este pe cale sa citeasca, pe ecran, sub dictarea unui sufleor, un text elaborat in alta parte, intr-un alt moment, uneori de altcineva, chiar de o retea de redactori anonimi. Jacques Derrida
... poate ca trebuie astazi sa ne batem nu impotriva teletehnologiilor, televiziune, radio, e-mail sau internet, ci, din contra, sa ne batem pentru ca dezvoltarea acestor medii sa lase un loc mai mare normelor pe care ar fi indreptatiti sa le propuna, sa le afirme, sa le revendice un anumit numar de cetateni, si mai ales „intelectuali”, artisti, scriitori, filosofi, analisti, barbati si femei de stiinta, anumiti jurnalisti de asemenea, anumiti specialisti media, care ar avea chef sa se exprime asupra mediilor sau sa analizeze mediile in ritmul in care incercam sa o facem impreuna, aici si acum. Jacques Derrida/Bernard Stiegler
Jacques Derrida (1930-2004) a studiat filosofia la Scoala Normala Superioara din Paris, unde a si predat apoi (1965-1984). Dupa 1970, si-a impartit timpul intre Paris (EHESS) si Statele Unite (cursuri si conferinte la Johns Hopkins, Yale, Irvine). Initiator al deconstructiei ca strategie de lectura/critica – aplicata deopotriva filosofiei clasice, literaturii, discursului stiintelor umane, dreptului, politicii ori arhitecturii – el porneste in formularea pozitiilor sale de la recitirea textelor majore ale metafizicii, in felul facut posibil de gindirea lui Heidegger si de semiologia lui Saussure (si, de asemenea, de autori precum Nietzsche, Freud, Bataille ori Blanchot). Unul dintre cei mai originali ginditori ai secolului XX, Derrida a demonstrat pe larg cum idealul de coerenta si claritate al discursului in sens clasic (metafizica acestuia) e minat de aporiile sale constitutive, in a caror escamotare/stergere rezida chiar producerea sa.
Bernard Stiegler este doctor in filosofie al Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. Presedinte al asociatiei Ars Industrialis si director al Institutului de Cercetare si Inovare de la Centrul Georges Pompidou, a predat la universitati din Franta si din alte tari. Fost director de program la Colegiul International de Filosofie, a facut parte din conducerea INA (Institutul National al Audiovizualului) si a IRCAM (Institutul de Cercetare si Coordonare Acustica/Muzica) din Franta. A publicat numeroase lucrari in ultimii douazeci de ani, dintre care trebuie amintite seriile La Technique et le Temps (trei volume, 1994-2001), De la mysere symbolique (doua volume, 2004-2005), Constituer l\\\'Europe (doua volume, 2005) si Mécréance et discrédit (trei volume, 2004-2006).